Un reportaj care se referă la tăcerea suspectă care învăluie un subiect delicat: miile de preoţi şi de credincioşi martiri ucişi în închisorile comuniste. Echipa “În premieră” a aflat cine vrea să ascundă adevărul şi ce interese se află în spatele acestei tăceri.

“Unii dintre aceştia au caracteristici de sfinţi şi chiar sunt cinstiţi ca atare de prelaţi şi mii de români cu credinţă în Dumnezeu. Însă cineva vrea neapărat să păstreze tăcerea asupra acestui fenomen şi, mai ales, ignoră demersurile care s-au făcut de către unele cercuri ale Bisericii, pentru canonizarea martirilor. Mai grav, adevărul despre ce s-a întâmplat cu oamenii condamnaţi pentru credinţă e în continuare ascuns, victimele zac şi astăzi în gropi comune, neidentificate, în număr necunoscut şi fără cruci la căpătâi’, spune Carmen Avram.

| antena3.ro

Sfântului  Sinod cere cenzurarea preoților și monahilor de pe Facebook

Enciclica Sfântului  Sinod și  funcționarea saiturilor pe Internet

Cenzurarea tuturor clericilor și monahilor antipapistași

Prin acest comunicat de mare anvergură și bine argumentat patristic și constituțional, Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși din Grecia acuză Sfântul Sinod care prin recenta sa enciclică nu recunoaște din punct de vedere constituțional dreptul statornicit de „exprimare” al cetățenilor, implicit al clericilor și monahilor. Prin enciclică se interzice, în fond, critica împotriva mitropoliților, arhiepiscopilor și a patriarhilor în ceea ce privește hotărârile lor administrative sau bisericești.

            Întrebări dure despre enciclică. Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși solicită Sfântului Sinod să-și retragă enciclica. Se întreabă:  Dacă ar mai trăi, oare, Sfinții: Marcu Evghenicul, Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul etc., ar trebui să obțină mai întâi permisiunea Sfântului Sinod și a patriarhilor ca să predice, să combată ereziile, să-i critice pe împărați și fărădelegile sau patimile lor trupești?

            Prin acest comunicat se demonstrează cu argumente bine documentate că recenta enciclică a Sfântului Sinod, ce cuprinde termenii și condițiile de funcționare ale site-urilor enoriilor, mănăstirilor, clericilor și monahilor, este fascistă și în nici un caz bisericească. Este fascistă pentru că încearcă să anuleze cuvântul viu teologic și controlul celor care îl folosesc greșit în Biserică. Încearcă, de asemenea, să anuleze controlul și critica împotriva abaterilor bisericești ale Patriarhiei Ecumenice și arhiereilor în cadrul dezbaterilor lor teologice cu eterodocșii, împotriva părerilor opuse Ortodoxiei din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor eretice la care participă și arhierei ortodocși etc. Prin enciclică, Sfântul Sinod urmărește să manipuleze prin Biserica Conducătoare site-urile bisericești inofensive și să-i transforme pe mitropoliți din părinți duhovnicești în întâistătători administrativi, de vreme ce toți clericii și monahii care vor încălca Enciclica vor fi trimiși disciplinar în tribunalele episcopale locale sau sinodale. Prin enciclică sunt încălcate drepturile constituționale ale clericilor și monahilor, pentru că Sfântul Sinod contestă implicit dreptul lor de a-și exprima energic pozițiile teologice și de a critica acțiunile mitropoliților, arhiereilor sau a patriarhilor. Această poziție a Sfântului Sinod echivalează cu „cenzura”, se subliniază în comunicat. Sinaxa clericilor și a monahilor solicită Sfântului Sinod să-și retragă enciclica. Se întreabă: dacă ar mai trăi Sfântul Marcu Evghenicul, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Ioan Botezătorul sau Părinții contemporani, cum ar fi Sfântul Paisie sau Arhimadritul Epifanie Theodoropulos, oare ar trebui să ceară permisiunea Ierarhiei ca să predice poporului sau să lupte împotriva ereziilor, a împăratului sau împărătesei și a „doamnelor” fărădelegii, care o înconjurau etc., să propovăduiască Ortodoxia prin internet? În sfârșit, în comunicat se face și o aluzie clară la faptul că enciclica poate avea ca țintă și pe mitropoliții (cum ar fi Mitropolitul Ambrozie al Kalavrítei și Eghialíei ) care îl critică pe Patriarhul Ecumenic în ceea ce privește doctrina și activitatea lui elaborată de control, prin intermediul internetului.

Comunicat

Textul integral al comunicatului Sinaxei clericilor și a monahilor este următorul:

„Cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă” (II Tim. 2, 9). „…vorbește și nu tăcea” (Fapte 18, 9). Constatarea este generală și tristă. În zilele noastre, libertatea de exprimare și de circulație a ideilor este războită sistematic și se află în continuă scădere. Acest important drept al omului pentru care mult sânge a curs în decursul istoriei omului cugetător este, de asemenea, un drept dumnezeiesc, ca o recapitulare nemijlocită prin miezul libertății dăruite de Dumnezeu persoanei umane. Iar grotescul este că în vremurile noastre mijloacele tehnice de răspândire a cuvântului, a ideilor și a cugetărilor nu numai că au fost multiplicate, dar datorită mai ales a tehnologiei digitale au devenit mai rapide. În momentul în care faci public cuvântul tău, acesta devine imediat prin intermediul internetului proprietatea altor mii de oameni. Această posibilitate uimitoare de astăzi i-a alarmat foarte tare pe cei care nu iubesc libertatea. Istoria ne învață că în special regimurile tiranice și cei care nu acceptă părerile contrare și criticile se tem de libertatea de exprimare. Astfel, prin marile și complexele sisteme electronice care se crează în special pentru acest scop, se filtrează la nivel mondial milioane de informații pe secundă. În cadrul unei atmosfere de tip orwellian sunt monotorizate și controlate interviurile, apelurile telefonice, mesajele scrise, textele și publicațiile.

SUA – Europa

Manipularea și controlul opiniei și a cuvântului nu se opresc aici. Într-o ordine programată, mai întâi în SUA și apoi în toate statele europene (lucru care indică clar faptul că cineva conduce) au fost introduse legislații aproape identice prin care se încearcă controlul cuvântului și a criticii. Nu este departe vremea în care pe baza unei astfel de legi se va impune Bisericii să-și corecteze textele irmologice, încât să nu mai fie auzite lucruri stânjenitoare „adunarea ucigătorilor de Dumnezeu, nelegiuitul neam evreiesc” (Fericiri, Sluijba Sfintelor Patimi) sau „adunarea ucigătorilor de Dumnezeu, sfatul viclenilor răufăcători ” (Troparul Cântării a 9-a de la slujba Sfintelor Patimi). La noi în țară a fost adoptată foarte recent o lege asemănătoare (4285/2014 privind combaterea rasismului și a xenofobiei), intrată în vigoare  din păcate fără nici o opunere din partea ierarhiei noastre.

Lipsa de libertate

Oamenii liber – cugetători observă pe zi ce trece cum mreaja înrobirii și a cenzurei se îngroașă. Conștientizează faptul că se creează o conspirație împotriva libertății de exprimare, o cenzură a vocilor care critică minciuna și semnalizează ceea ce este drept în toate domeniile, dar mai ales în domeniul teologic și dogmatic, care își are temelia în Viața însăși. Tot ceea ce se încearcă este și viclean, dar și vătămător pentru libertatea umană. Este ceva demonic. Fascist. În Uniunea Sovietică fusese interzisă propovăduirea liberă în Biserici. Tocmai acest cuvânt i-a deranjat, așa cum i-a deranjat pe cărturari și pe farisei, care nu îi lăsau pe apostoli să predice în numele lui Hristos. Dar același Duh Sfânt inspiră și spune prin Sfântul Apostol Pavel: „cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă”, așa cum Însuși Hristos i-a dat porunca „vorbește și nu tăcea”.

Ierarhia

Din păcate, însă, complice la încercarea de cenzurare a cuvântului în general vine și se alătură însăși Ierarhia Bisericii Ortodoxe. Aceasta încearcă cenzurarea, controlul și limitarea cuvântului și a criticii teologice, exprimată de membrii Bisericii prin intermediul internetului, site-urilor și a blog-urilor etc., pe care clericii și monahii le administrează ca cetățeni greci liberi, dar și laicii fie în numele subdiviziunii organizaționale bisericești de care aparțin (enorie, mănăstire), fie în numele lor personal. Vor să le reducă la un cadru inofensiv. În fond, vor să elimine cuvântul teologic viu și critica împotriva celor ce-l folosesc în mod greșit. Astăzi, mai ales, când multe sunt denaturate și modificate în compatație cu cele cunoscute și predicate pînă recent, astăzi când ereziile merg să fie echivalate cu adevărul, ar trebui să „alerge cuvântul lui Dumnezeu și să fie slăvit” desigur prin orice mijloace moderne [de comunicare]. Altminteri, se va adeveri ceea ce a spus Hristos, și anume că: „fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți (adică mai deștepți) în neamul lor decât fiii luminii” (Luc. 16,8). Aceștia își răspândesc înșelările, murdăriile și crimele lor prin orice mijloc le stă la îndemână, iar nouă celor care rostim cuvântul Adevărului ni se aplică cenzura.

Critică în enciclică

Pe 15 ianuarie 2015, a fost emisă și trimisă autorizat spre executare, cu nr. de ordine 187 și de înregistrare 79, „Nota enciclică” a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei cu tema „Funcționarea site-urilor din partea deținătorilor lor bisericești și din partea clerului și a monahilor”. Prin această enciclică se interzice funcționarea pe internet a site-urilor enoriilor, mănăstirilor, paracliselor și, prin urmare, a instituțiilor bisericești, adică exclusiv a tuturor structurilor organizatorice ale Bisericii, exceptând situațiile în care au primit anterior aprobarea Consiliului Mitropolitan (în fond, aprobarea mitropolitului) și dacă tematica articolelor publicate se limitează doar la „informarea publicului cu privire la viața liturgică a enoriei respective (programul slujbelor) și, în general, la viața duhovnicească și activitatea ei filantropică… sau istoria acelei biserici. În acest scop este permisă și publicarea sau republicarea textelor teologice consacrate pentru cititorii interesați (erminii, predici etc)”.

La acești termeni de funcționare pentru site-urile care vor primi autorizație, se adaugă: a) că nu vor proceda la expunerea personală a laicilor și a preoților și b) condiția evidentă, pentru care nimeni nu are vreo obiecție, de vreme ce o impune legislația penală civilă, și anume faptul că „nu vor proceda la lezarea onoarei și a reputației nici unei persoane laice sau clerice”. Justificarea pentru controlul și manipularea conținutului site-urilor bisericești, etc., este menționată la începutul enciclicei și constă în următoarele: a) „încercarea preoților parohi de exercitare pastorală prin intermediul internetului, oricât de bine intenționați ar fi, nu poate înlocui relația vie, experiențială a creștinilor între ei și cu parohul în cadrul enoriei ca membru activ al vieții bisericești” b) „În plus, nu trebuie în nici un caz, prin funcționarea acestor site-uri, să se lase falsa impresie… că navigarea pe site-uri înlocuiește participarea la viața liturgică sau că ar constitui o formă sau o manifestare de credință…” Este evident faptul că pretextul invocat se află într-o incoerență logică cu scopul urmărit. Bineînțeles că atât răspândirea cuvântului lui Dumnezeu, cât și cea mai generală informare religioasă a credincioșilor prin site-urile bisericești „nu pot înlocui legătura vie, experimentală a credincioșilor între ei și cu parohul din cadrul enoriei”. Nici un om înțelept în mod elementar nu crede că „navigarea pe site-urile de orice fel înlocuiește participarea lor la viața liturgică”.  Nici un site nu a îndrăznit să susțină ceva de genul acesta. Dacă există totuși și unii care cred contrariul, asta nu justifică controlul exterminator al funcționării site-urilor bisericești ca măsură necesară care, în fond, echivalează cu „cenzurarea”. Convingerea deformată [a unora despre aceste site-uri] ar trebui să fie înlăturată prin descrieri și învățături adecvate prin intermediul site-urile care funcționează liber, și nu prin eliminarea acestora.

Pretext

Este evident, deci, că această justificare foarte puțin credibilă pentru măsura restrictivă luată reprezintă un pretext. Sfântul Sinod, sub pretextul acestor constatări procedează la un control efectiv al funcționării și al conținuturilor tuturor site-urilor bisericești,  fără excepție, nu pentru că ar exista pericolul de a „înlocui legătura vie, experimentală a credincioșilor între ei și cu parohul enoriei respective”, ci pentru că unii din Sfântul Sinod sunt deranjați de conținutul anumitor articole postate pe site-urile bisericești. Tipul și conținutul acestor articole deranjante vor demonstra și adevăratul motiv pentru care se încearcă cenzurarea internetului bisericesc. Desigur, trebuie excluse din categoria articolelor deranjante informațiile postate despre știrile actuale bisericești și întreaga activitate a enoriilor etc., precum și publicarea textelor teologice universal acceptate și a predicilor. Conținutul acestora este inofensiv. De aceea, de altfel, și Sfântul Sinod urmărește să fie limitate de acum înainte acele de tipuri de articole și publicații care deranjează, în afară site-urilor care vor primi aprobarea.

Articole considerate ca „deranjante”

Pentru cel care monitorizează funcționarea și conținutul site-urilor bisericești devine ușor sesizabil tipul de „deranjante” în ierarhia articolelor și publicațiilor. Sunt cele prin care se controlează și se critică aspru textele cu conținut greșit în comparație cu cele propovăduite până acum. Sunt cele care critică secularizarea întregii vieți bisericești și, în special, a clericilor de orice grad și jurisdicție. Ba chiar mai mult deranjează site-urile care găzduiesc și popularizează păreri potrivnice ereziei ecumeniste, a „rugăciunilor în comun” de orice fel și a abaterilor dogmatice adiacente din articole cum ar fi cele despre „teologia baptismală”, „teoria ramurilor bisericești”, „a bisericilor surori” etc. Deranjează acele site-uri care îndrăznesc să răspândească învățăturile drepte „după Sfinții Părinți”. În aceste publicații, „Nota enciclică” urmărește să impună legea tăcerii.

Pentru că am identificat adevăratele intenții și obiective ale autorilor „Notei enciclice”, rămâne să analizăm a doua parte a ei, – ai cărei destinatari sunt „clericii de toate gradele și monahii”, – site-urile personale cu conținut religios pe care aceștia le întrețin. Aceste site-uri personale sunt cel mai deranjante și mai nedorite de către autorii „Notei enciclice” deoarece, fiind personale, nu pot să fie controlate printr-o „aprobare” anterioară cum se întâmlpă cu cele parohiale etc. Pe acestea în mod special le vizează „Nota enciclică”,  punându-le la dispiziție cea mai mare parte din conținutului ei.

Despre drepturi

(Autorii Notei Enciclice) înțeleg că monahi și clerici care își vor exprima critic părerea despre toate cele ce au fost indentificate mai sus ca fiind deranjante, vor opune cenzurei dreptul inalienabil constituțional al fiecărui cetățean elen de libertate a exprimării ca element necesar dezvoltării libere a personalității (art. 5., Constituție), dreptul la informare și la participare în Societatea Informațională (art. 5A, Constituție). Vor opune, de asemenea, puternic și dreptul lor de a se exprima și de a transmite oral, scris și prin intermediul presei (de altfel, presă se consideră și articolele postate pe internet) cugetările lor, respectând desigur legile statului. De altfel, presa (și cea electronică) este liberă, în timp ce cenzura și toate celelalte măsuri preventive sunt interzise (art. 14 alin. 1 și 2, din Constituție). Anticipat, precizăm că interdicțiile introduse în „Nota Enciclică” în fond, constituie o „măsură preventivă” împotriva libertății presei și, de aceea, este direct contrară Constituției și, prin urmare, ilegală. Din acest motiv, autorii „Notei Enciclice” dau curs la o constatare arbitrară și nefondată și, în cele din urmă, la o amenințare directă. Concluzionează singuri, în mod abuziv, că preoții și monahii care intră în viața clericală și, respectiv, monahală încetează să mai aibă drepturi depline constituționale ca cele amintite mai sus, și anume de cugetare, de exprimare și de libertate a presei, pentru că devenind preoți și monahi nu au doar obligația de autolimitare a acestor drepturi ale lor, ci în plus se află și într-o „relație specială de supunere” față de episcopul lor, fără a specifica în continuare care este și ce înseamnă această „relație de supunere”. Merge până la supunerea juridică deplină sau această relație are un conținut pur duhovnicesc? Episcopul este pentru preot tată și atunci legătura este paternă și duhovnicească sau este un întâistătător executiv și relația lor este funcționărească și administrativă? Și când administratorul site-ului este chiar episcop (și desigur deranjant, așa cum este Mitropolitul Ambrozie al Kalavrítei), atunci cu cine converge în această „relație specială de supunere” care să-l controleze? Cu Sfântul Sinod sau cu Patriarhul? Continuând, „Nota enciclică” invocă obligații care decurg din calitatea de cleric și monah, pentru a ajunge la constatarea corectă, în principiu, că discursul acestora nu trebuie să fie „dezbinator, propagandistic, părtinitor, provocator, jignitor la adresa onoarei unei persoane, schismatic față de episcopul local sau alt conducător bisericesc”. Până aici, chiar dacă înțelesurile de mai sus sunt generale și abstracte, s-ar putea ca cineva să fie de acord cu aceste invocări. Orice cleric sau monah care se exprimă „părtinitor, jignitor, dezbinator”, etc., trebuie să fie chemat la îndreptare și, în cazul în care persistă [în atitudine] și discursul i se dovedește infracțiune bisericească sau penală, este pasibil de proces atât bisericesc, cât și penal. Lucrurile sunt simple și nu este nevoie de „Nota enciclică”.

I-ați cenzura pe Sfinții Părinți?     

Însă această formulare plastică neclară lasă deschisă posibilitatea unei interpretări greșite și arbitrare. Reprezintă un „cuvânt provocator și jignitor” acela prin care se critică persoanele și cazurile de secularizare și abandonarea a modelelor ortodoxe? Este un „cuvânt părtinitor, propagandistic și schismatic” acela prin care se critică ierarhii și îndrumătorii duhovnicești pentru denaturarea dogmelor ortodoxe și a eclesiologiei ortodoxe, pentru ecumenism și pentru filounionismul nefundamentat dogmatic? Aceasta formulare plastică neclară a „Notei Enciclice” pentru termenii de mai sus este o viclenie! Prin imprecizia formulării și prin această imagine perfidă, am putea înțelege că Sfântul Marcu Evghenicul, fiind în minoritate, nu ar fi trebui să-și exprime public cuvântul (scris sau oral, sau prin intermediul internetului dacă ar fi existat la aceea vreme, sau prin orice alt mijloc) și să se remarce înaintea împăratului, a patriarhului și a episcopilor, în fața membrilor Sinodului Ferrara – Florența, ci să accepte „falsa unire” și să semneze din politețe, diplomație și amabilitate, poate de ce nu și de teamă prigonirii, acel blestemat act înfricoșător. Sfântul său refuz mărturisitor de a semna acel act și formularea poziției sale potrivnice multora, ar putea să reprezinte un „cuvânt părtinitor, propagandistic și schismatic împotriva episcopului local sau a altor conducători bisericești”? De asemenea, nici Sfântul Ioan Hrisostom nu ar fi trebuit să vorbească împotriva împărătesei și a „doamnelor infamiei” care o înconjurau, ci ar fi trebuit să se ocupe numai cu chestiunile sale duhovnicești. De ce să se ocupe cu teme care nu-l priveau? Nu era călugăr? Așadar, cuvântările sale critice, pe care întreaga Ortodoxie, și nu numai, le citește și le admiră, dacă le-ar spune astăzi prin intermediul internetului, adresându-se puternicilor Pământului și celor care au încălcat dogmele Bisericii, ar putea să constituie un „cuvânt dezbinator, părtinitor, propagandistic și schismatic”? Prin urmare, nici Sfântul Vasile cel Mare nu ar fi trebuit să vorbească împotriva celor bogați, nici Sfântul Teodor Studitul împotriva textelor denigratoare la adresa Bisericii. Monahii Studiți, înainte se a apăra prin cuvânt Ortodoxia de erezie, de a demasca învățăturile greșite ale Bisericii, ar fi trebuit să ceară și să primească mai întâi aprobarea Ierarhilor din aceea vreme, a căror învățături greșite le combăteau? Sigur că dacă ar fi cerut-o, ar fi primit un răspuns negativ, deoarece cuvântul lor era „dezbinator, propagandistic, părtinitor, provocator, jignitor împotriva onoarei cine știe cui, și schismatic față de episcopul local sau alți conducători bisericești”. Desigur că nici Cinstitul Înaintemergător nu ar fi trebuit să critice pe Irod, chiar dacă acest lucru însemna să-l arate  drept exemplu negativ unui întreg popor. Ar fi fost mai bine să rămână în pustie și să facă rugăciuni. Oare nu cumva nici Hristos nu ar fi trebuit să spună înspăimântătorul „Vai” ierarhiei bisericești din vremea Sa? Oare n-a fost acesta un cuvânt instigator (Luca 12, 49: Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!) Sau i-ați cenzura pe Părinți?

Și ca să venim cu un exemplu și mai concret: oare, cuvântul fericitului gheronda, Arihim. Epifanie Theodorópoulos, – un om recunoscut de întreaga lume ortodoxă pentru virtuțile sale, care și-a exprimat poziția în epistole și publicații referitoare la cercetarea activităților ecumenice ale Patriarhului Atenagóra, și, care dacă ar mai trăi astăzi, și-ar face din nou publică părerea împotriva chiar și a celor mai mari pași ecumenici ai actualului Patriarh Ecumenic Bartolomeu, prin intermediul internetului, – se încadrează sau nu în limitele cuvintelor „părtinitor, propagandistic și schismatic” din Nota Enciclică? În sfârșit, epistolele publicate ale Cuviosului gheronda Paisie Aghioritul, de curând canonizat, prin care îl critică cu îndrăzneală pe Patriarhul Ecumenic Atenagora, exprimându-și îngrijorarea pentru acțiunile lui filounioniste, precum și atitudinea sa generală antiecumenistă, cum vor fi acestea apreciate de ierarhii care au alcătuit Nota Enciclică? Vor accepta să fie publicate pe site-ul oficial al Bisericii sau îi vor cenzura publicațiile Cuviosului și vor socoti cuvântul său „dezbinator, propagandistic, părtinitor, provocator, jignitor la adresa onoarei oricărei persoane, schismatic față de episcopul local sau alt conducător bisericesc”?

În încheierea „Notei Enciclice”, autorii acesteia consideră că [un astfel de] cuvânt, pe care îl descrie în mod neclar, nu este doar ilegal sau imoral sau necanonic. Ci constituie o erezie. Dacă am înțeles bine, cuvântul controlat al celor care în mod greșit îl întrebuințează și îl susțin constituie o „erezei” care merită să fie pedepsită, în timp ce aceeași erezie (controlată) nu poate fi în nici un caz supusă controlului. O, ce nebunie….! Cenzură chiar și prin CEB. Facem din nou referire la un exemplu concret din zilele noastre prin care se demonstrază cât de mari sunt contradicțiile din Enciclica Sinodală: noua eclesiologie a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, care este contradictorie și se  abate de la eclesiologia ortodoxă, nu ar trebui să devină obiect de criticat și de verificat din partea ortodoxă? Și în acest caz, ce ar trebui să fie considerată erezie? Eclesiologia papistașă a Conciliul II al Vaticanului, pe care Patriarhul Bartolomeu a adoptat-o și o susține, socotind că Biserica este divizată, sau credința din conștiința Bisericii că aceasta este „Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”?

În a 9-a Adunare Generală a CEB-ului, care a avut loc în Porto Alegre din Brazilia, reprezentanții ortodocși (inclusiv ai Bisericii Ortodoxe ai Greciei) au acceptat părerea contradictorie și cu totul inacceptabilă din punct de vedere teologic că „Fiecare biserică (n. care participă la CEB) reprezintă Biserica Sobornicească și nu doar o parte a ei. Fiecare biserică reprezintă Biserica Sobornicească, dar nu în totalitatea ei. Fiecare biserică își îndeplinește sobornicitatea când se află în comun și în uniune cu celelalte biserici”(!) (Porto Alegre, Februarie 2006).

Astfel de părerile anti-ortodoxe au fost reformulate și în I Adunare Generală a CEB-ului, în Bushan din Coreea de Sud, în noiembrie 2013, cu participarea reprezentanților Bisericii Ortodoxe ai Greciei. Și în aceste două texte au fost aduse critici aspre din partea clericilor, monahilor, teologilor ortodocși, dar și din partea episcopilor și a ierarhilor din Biserica Ortodoxă a Greciei. Pe baza „Notei enciclice” se pune întrebarea: Unde se află în cele din urmă erezia? În părerile anti-ortodoxe și în abaterile de la învățătura dogmatică ortodoxă a Bisericii și în susținătorii ei, sau în critica și în controlul acestor abateri și în combatanții lor? Însă, această caracterizare teribilă a cuvântului critic ca erezie nu a fost întâmplătoare. A fost dată pentru a se justifica amenințarea din finalul „Notei enciclice”: „Monotorizarea și supravegherea respectării termenilor de mai sus, precum și luarea de măsuri adecvate pentru stoparea unei eventuale abateri de la acestea, constituie responsabilitatea pastorală a oricărui episcop”. Altfel spus: Pe de o parte însă nu putem să cerem să funcționeze  cu aprobare și autorizație anterioară (cum este cazul site-urilor parohiale etc.) și blog-urile personale sau postările clericilor și monahilor, cu toate acestea nu sunteți necontrolați. În autoritatea episcopului d-voastră este lăsată responsabilitatea (desigur din cauza „relației speciale de supunere”) de a urmări publicațiile d-voastră și dacă consideră (prin criterii nedefinite în enciclică) că este un cuvânt „provocator, jignitor la adresa onoarei unei persoane, schismatic față de episcopul local sau alt conducător bisericesc”, prigonirea deja a început: urmează citația în vederea dării de seamă și trimiterea la episcop sau instanța de judecată bisericească. Iată, amenințarea din încheiere.

Vremuri negre

Este vorba despre un act clar de privare de libertate, un act de samavolnicie, de tip fascist. În nici un caz bisericesc. Definire grea, dar mult mai grea alunecarea autorilor „Notei enciclice”. Să afle, așadar, că libertatea de exprimare nu este o obligație, ci este o datorie! „Publicațiile reprezintă sufletul dreptății”, citatul este scris pe prima pagină a Uniunii Redactorilor Ziarelor Cotidiene din Atena. Această țara nu a mai văzut de mulți ani asemenea încercări de cenzurare, care ne întorc în vremuri negre! Să fiți siguri, însă, că  această chestiune (controlul și reducerea la tăcere a blog-urilor combative) nu va izbuti. În primul rând pentru că este o măsură de privare de libertate și, prin urmare, nu este sfântă și nici nu va avea binecuvântarea lui Dumnezeu. Și în al doilea rând pentru că este o măsură complet ilegală și contrară Constituției, care fie că vor, fie că nu vor este valabilă și se aplică, fără excepție, tuturor cetățenilor greci, mirenilor, clericilor și monahilor. Mai întâi de toate trebuie să fie contestată poziția greșită din „Nota enciclică”, conform căreia monahii și clericii, care intră în monahism și în preoție, încetează să aibă drepturi depline constituționale de cugetare, exprimare și de libertate a presei, pe care le au toți cetățenii, pentru că devenind clerici și monahi nu au doar obligație de autolimitare a drepturilor lor, ci în plus sunt și în „relație specială de supunere” față de propriul lor episcop. Se descrie deci un fel de cetățean „mutilat”, puțin cleric, monah, puțin cetățean, un cetățean cu drepturi reduse. Este vorba de o fabricație juridică abuzivă care nu este fondată pe nici un text constituțional sau alt text legislativ statal. „Cetățenii greci sunt egali în fața legii. Atât bărbații, cât și femeile au aceleași drepturi și obligații” (art. 4, alin. 1 și 2, Constituție). Prin urmare, de această egalitate nu fac excepție nici clericii și nici monahii. Iar acest lucru, așa cum vom explica, l-a repetat și cu alte ocazii jurisprudența instanțelor superioare.

            Ce desemnează Constituția?

Nu negăm faptul că aderarea voluntară la cler sau la monahism implică asumarea unor obligații și a unor responsabilități care decurg din rânduiala sau din făgăduințele sale monahale. Ultimile, desigur, se primesc la tunderea în monahism. Aceste făgăduințe însă (și angajamentul luat de păzire a acestora) se fac înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea omului sau a statului. Constituie legâmântul duhovnicesc al monahului cu Dumnezeu, valabil pe viață. De aceea, trebuie să fie înțelese în sens duhovnicesc și nu juridic. Și, de vreme ce nu au fost adresate omului sau statului, acestea nu generează obligații juridice corespunzătoare care presupun rabat de la drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Clericul și monahul nu încetează să fie cetățean egal în drepturi și beneficiar al acestor drepturi, ci va judeca și va hotărî liber dacă va renunța la exercitarea vreunuia din aceste drepturi, dacă  acesta contravine făgăduințelor sale duhovnicești. Liberatea de exprimare este garantată de articolele Constituției 5 alin. 1, 5A, 14 alin. 1 și 2.

Articolul 5 alin. 1 prevede: Orice persoană are dreptul să-și dezvolte liber personalitatea și să participe la viața socială, economică și politică a țării, atâta timp cât nu încalcă drepturile altora și nu încalcă Constituția sau bunele moravuri. Articolul 5A prevede: 1. Orice persoană are dreptul la informare în conformitate cu legea. Limitări la acest drept pot fi impuse prin lege numai dacă sunt absolut necesare din motive de securitate națională, combaterea criminalității sau protejarea drepturilor și intereselor terților. 2. Orice persoană are dreptul de participare la Societatea Informațională. Facilitatea accesului la informații, realizate electronic, precum și prelucrarea, schimbul și răspândirea lor, constituie obligația statului, întotdeauna cu respectarea garantărilor din articolele 9, 9A și 19.

Articolul 14 prevede: 1. Orice persoană poate să exprime și să răspândească oral, scris sau prin intermediul presei cugetările sale, respectând legile statului. 2. Presa este liberă. Cenzura și toate celelalte măsuri preventive sunt interzise. De asemenea, libertatea de exprimare este garantată și de articolul 10 din CEDO, cu valoare supralegislativă și stabilește că: Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie, ca și libertatea de primire sau de transmitere a informațiilor sau a ideilor fără amestecul autorităților publice și indiferent de frontiere. Textele sunt foarte clare: nimeni nu este exclus de la libertatea de exprimare. Prin urmare, clericii și monahii se bucură pe deplin de libertatea de exprimare, ca oricare alt cetățean.

Cenzură preventivă

Acest lucru a fost judecat definitiv de Consiliul de Stat. Pentru că nu este prima oară când ierarhia Bisericii Greciei a încercat să controleze cuvântul și să-i cenzureze pe clerici și monahi. În anul 1983, a emis Enciclica din 9.9.1983 prin care stabilește că preoții și monahii care intenționează să vorbească la un post de radio sau de televiziune, trebuie să primească o permisiune prealabilă specială în acest scop din partea Sfântului Sinod, după ce desigur au anunțat din timp chestiunea despre care vor vorbi și temele pe care le vor dezvolta.

Definiția cenzurii preventive.

Ca justificare a acestei măsuri preventive s-a formulat faptul că Biserica nu dorește să priveze libertatea de opinie și de exprimare a clericilor, ci urmărește apărarea autorității lor și, de asemenea, informarea poporului în  mod autentic despre pozițiile Bisericii. Cu toate acestea, un preot (paroh al Bisericii Înălțării Domnului din Vrilíssia, Attiki) a contestat această Enciclică în fața Consiliului de Stat, plângându-se că se încalcă dreptul de liberă exprimare. Consiliul de Stat prin decizia sa cu nr. 3471/1985 (Tribuna Legală 1986, p. 117) a considerat în principiu că această chestiune nu este una duhovnicească și, desigur, de ascultare duhovnicească, cum  a susținut în mod nejustificat Biserica Ortodoxă a Greciei pentru a evita controlul abrogativ al Consiliului de Stat, ci una administrativă, redusă la exercitarea dreptului constituțional. În continuare, chiar dacă s-a considerat că prin Enciclică nu se prevedea pur și simplu enumerarea unor reguli în privința apariției preoților la televiziune etc., ci a fost introdusă regula autorizației prealabile pentru exercitarea dreptului la exprimare, Consiliul de Stat nu a procedat în cele din urmă la constatarea măsurii neconstituționale, pentru că aceea Enciclică atacată (la fel ca și cea recentă) nu a fost promulgată în Consiliul de Stat și, prin urmare, acesta nu a avut nici calitatea legală care să impună obligații. Și din acest motiv a fost anulată. În mod similar, Consiliul de Stat a decis prin hotărârea cu nr. 2236/1980 (Tribuna Legală 1980, p. 1813) și într-o altă chestiune de libertate individuală a clerului. Un preot a făcut apel împotriva refuzului Bisericii Greciei de a-i acorda permisiunea deplasării în străinătate. Biserica a adoptat interdicția ieșirii din țară în conformitate cu articolul 56, alin. 1,2 din legea 590/1977. Consiliul de Stat, în principiu, a considerat și în acest caz că nu este o chestiune duhovnicească, pentru că nu are legătură cu ascultarea duhovnicească datorată Bisericii, după cum a susținut Biserica Greciei, în mod nejustificat, pentru a evita controlul abrogativ al Consiliului de Stat, redus la exercitarea dreptului constituțional de liberă deplasare. În cele din urmă, interdicția a fost anulată, pentru că s-a considerat că dispozițiile articolului 56/ 1977 cu privire la problema deplasării preoților și a monahilor vădesc autoritatea definitorie și, prin urmare, de neîngăduit a Sfântului Sinod, de vreme ce se opune articolului 5 din Constituție. Acest articol permite prin lege doar ordonanța,-  într-un mod desigur general și obiectiv, iar nu definitoriu – privitoare la restricțiile de liberă deplasare sau ședere în țară, precum și ieșirea sau intrarea liberă în țară a oricărui cetățean grec, prin urmare și preoților.

„Vorbește și nu tăcea”

După toate acestea este evident care va fi soarta legală a unui nou recurs împotriva actualei „Note enciclice”. Cu toate acestea, nu este bine ca ierarhii cu funcții de conducere în Biserică să-i forțeze pe preoți și monahi să recurgă la justiția laică, ca să-și găsească dreptatea. Trebuie singuri să ia în considerare greșeala și să-și retragă imediat Enciclica. În caz contrar, preoții și monahii, dar și parohiile și mănăstirile trebuie să o ignore, să nu fie intimidați de amenințări și să o anuleze prin desuetudine. Este nevoie de curaj și simțământ mărturisitor. „Vorbește și nu tăcea” (Fapte 18, 9) „căci porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea atunci când credința este primejduită. Căci zice, vorbește și nu tăcea” (Sfântul Teodor Studitul, Epistola 81 către dregătorul Pantaleon, PG. 99, 1321) „A tăinui cuvântul (adevărului) înseamnă a te lepada de cuvântul (credinței)” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, PG. 90, 165). „Acestea le rânduiesc și celor din lume, acestea le poruncesc și preoților, acestea și celor cărora li s-a încredințat conducerea: ajutați toți câți puteți, prin cuvânt, ca să puteți fi ajutați de Dumnezeu” (Sfântul Grigorie Teologul, PG. 36, 308). „În vremea aceasta în care Hristos este prigonit pentru icoana Lui, nu numai dacă este cineva care are mai dinainte cunoștință adâncă este dator să lupte vorbind și învățând cuvântul Ortodoxiei, ci chiar dacă ar avea numai o poziție de ucenic, trebuie să se încreadă în adevăr și să grăiască liber. Acest cuvânt nu este al meu ,al păcătosului, ci al Sfântului Ioan Gură de Aur și al altor Sfinți Părinți” (Sfântul Teodor Studitul, Cartea a II-a, Epistola a II-a, Filocalia 18B, ed. Grigorie Palama, Tesalonic 1999, p. 292). „Acest cuvânt așadar (cuvântul eretic pe care mi-l spuneți) nu îl pot spune, nici nu am primit învățătură de la Sfinții Părinți să-l mărturisesc. Ceea ce credeți, aveți și puterea să faceți”. „Ascultă, așadar, au zis (trimișii Patriarhului); Stăpânul și Patriarhul a judecat drept prin epistola papei Romei să fii dat anatemei, dacă nu asculți, și să fii supus morții care ți se va rândui”. „Ceea ce a hotărât Dumnezeu pentru mine din veac, aceasta să se împlinească, le-am răspuns acestora când i-am auzit” (Răspunsul Sfântului Maxim Mărturisitorul către Patriarh, Epistola către monahul Atanasie, Filocalia 15B, ed. Sf. Grigorie Palama, Tesalonic 1995, p. 453). «Cum atunci zice Pavel „ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor?” Cel ce mai înainte zicea „priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evr. 13,7), atunci zicea „ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor”. Ce oare, zice, și când va fi rău, nu-i vom asculta? Rău, cum spui? Dacă este rău pentru credință, fugi de el și tăgăduiește-l, nu numai dacă ar fi om, ci chiar înger coborându-se din cer, dar dacă este pentru viață, nu te preocupa… fiindcă și cuvântul acela „nu judecați ca să nu fiți judecați”, despre viață este, nu despre credință”»(Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariu la Epistola către Evrei, Omilia 14, EPE 25, p. 372). «Avem poruncă de la însuși Apostolul Pavel ca, atunci când cineva învață, ori ne silește să facem orice alt lucru decât am primit și este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice și locale, acela urmează a fi osândit, ca nefăcând parte din clerul sfințit» (Sfântul Teodor Studitul, Θεοκτίστῳ Μαγίστρῳ, PG. 99, 988).  «Căci porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea atunci când credința este primejduită. Căci zice, vorbește și nu tăcea. Și dacă voi veți tăcea atunci pietrele vor striga. Daca e vorba de Credință, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?” Încât chiar și săracul va fi lipsit de orice scuză în Ziua Judecății, nevorbind cele de acum, ca unul judecat și numai pentru atâta lucru, nu doar fiindcă cineva în special dintre cei ce urmează până la însuși cel ce poartă coroana, căruia judecata nu i se poate trece cu vederea… Așadar  vorbește, domnul meu, vorbește. De aceea și eu ticălosul, temându-mă de judecata (celei de-a doua veniri) vorbesc. Vorbește până la auzul împăratului nostru drept credincios, chiar dacă ar fi dintre cei superiori”. (Sfântul Teodor Studitul, Epistola 81 către dregătorul Pantaleon , PG. 99, 1321). „Căci dacă este defăimat Hristos (acum în persoana Ortodoxiei), cum noi vom tăcea?” (Sfântul Chiril al Alexandriei, Μ. 4, 1016)».

Orthódoxos Týpos, 6 februarie 2015, nr. 2056, pp. 1,
Traducere: Mihail Ilie (G.O.)
Graiul Ortodox

Orthodoxy in A New Media Age (Discovering Orthodox Christianity)   prezinta emisiunea:

Facebook ameninţă să şteargă conturile călugărilor ortodocşi

invitați emisiunii sunt Mitropolitul Sava și directorul departamentului de știri ortodoxe a grecilor ortodocși din America

Pentru a prinde curaj ascultați de la min. 51.

 Invătați despre erezii

BIROUL ANTIERETIC

al  Sfântei Mitropolii a Kifissiei, Amarusiu și Oropou- ATENA

Cât de periculoasă este acupunctura?

Seminarii de Apologie Ortodoxă susținute în cadrul  Mitopoliei Kifisiei

pentru preoți și enoriași 2013-2014

 ”86 de oameni au murit în multe țări din cauza aplicării acupuncturii. Pneumotorax, perforarea inimii, a plămânilor, a arterelor, a ficatului sau a rinichilor, precum și hemoragii și infecții, precum hepatita B și C și probabil și virusul HIV, distrugerea articulațiilor, colaps multiorganic, o boală care produce necroza pielii și paralizie – sunt numai câteva consecințe ale acestei metode oculte”.

 Zeci de oameni din toată lumea au murit în ultimii 45 de ani, pentru că acupuncturiști prost instruiți au plasat în mod greșit ácele în trupurile lor, potrivit unui nou studiu realizat de un specialist de vârf în domeniul medicinii alternative, din Marea Britanie, care avertizează că decesele cunoscute ca fiind datorate acupuncturii se poate să nu fie decât ”vârful unui aisberg”.

Profesorul de medicină complementară, Edzard Ernst, de la Peninsula Medical School a Universității din Exeter (Marea Britanie), într-o lucrare asupra pericolelor din medicină pe care a prezentat-o într-un periodic internațional specializat, International Journal of Risk and Safety in Medicine, potrivit ziarului britanic The Guardian, menționează că cel puțin 86 de oameni de vârste între 26 până la 82 au murit în multe țări (China, Japonia, SUA, Germania, Australia etc.), din cauza aplicării greșite a acupuncturii.  

Cea mai obișnuită cauză a decesului în urma aplicării acupuncturii este pneumotoraxul, când aerul pătrunde între membranele care separă plămânii de peretele toracic. În cele mai multe cazuri, medicii care au constatat morțile, le-au atribuit cu certitudine acupuncturii, deși în anumite situații cauzele nu erau foarte clare.

Medicul britanic de medicină alternativă cere o mai exigentă și mai completă formare a acupuncturiștilor, pentru a se evita în viitor asemenea cazuri, în care survin cel mai frecvent perforarea din greșeală a inimii, a plămânilor, a arterelor, a ficatului sau rinichilor, precum și hemoragii și infecții – acestea din urmă fiind urmare a sterilizării incomplete sau chiar deloc a acelor.

Infecțiile, hepatita B și C și probabil și virusul HIV se pot transmite prin acupunctură, ca urmare a folosirii unui ac contaminat, a bumbacului absorbant și a tampoanelor calde infectate, așa cum au avertizat niște specialiști într-un articol publicat în British Medical Journal.

În acest articol, microbiologi de la Universitatea din Hong Kong au anunțat că numărul focarelor de infecție provocate de acupunctură la nivel internațional este doar vârful aisbergului și au făcut apel pentru luarea unor măsuri mai severe de control.

Medicul chinez Gu și colaboratorii săi menționează că acupunctura poate fi periculoasă, pentru că acele pătrund mulți centimetri sub piele și de aceea avertizează împotriva apariției unui nou sindrom al secolului XXI, care s-ar numi ”boala micobacteriană provocată de acupunctură”.

”Acesta este un tip de infecție provocat de micobacterii care se dezvoltă repede în jurul punctului unde a fost introdus acul ca rezultat al folosirii unui bumbac chirurgical absorbant infectat, a prosoapelor și a tampoanelor calde infectate. Perioada de incubație a bolii este de regulă lungă, dar infecția provoacă de obicei abcese mari și ulcere”, au scris aceștia.

”Până în prezent, s-au înregistrat mai mult de 50 de focare la nivel internațional. În cele mai multe cazuri… bateriile s-au transmis de la flora cutanată a bolnavului sau de la mediu, din cauza sterilizării insuficiente a pielii înainte de acupunctură”, au scris de asemenea oamenii de știință în articolul lor.

În timp ce majoritatea bolnavilor se vindecă de aceste infecții bacteriale prin terapia adecvată, un procent de 5% până la 10% dintre infecțiile înregistrate se complică serios, se ajunge, de exemplu, la distrugerea articulațiilor, la colapsul multiorganic, o boală care provoacă necroza pielii și paralizie.

S-au înregistrat cel puțin cinci epidemii de hepatită B care sunt legate de acupunctură. În cele mai multe cazuri, epidemiile au provenit de la bolnavi contaminați și virusul s-a transmis prin ace infectate, iar într-un caz însuși acupuncturistul era sursa infecției, au menționat specialiștii.

În același articol se menționează de asemenea și probabilitatea transmiterii prin acupunctură hepatitei C și a virusului HIV. ”Deși nu există indicii suficiente care să dovedească faptul că acupunctura poate fi legată de infecția cu virusul HIV, există rapoarte despre bolnavi contaminați cu virusul în cazul cărora nu exista pericolul contaminării cu virusul decât prin intermediul acupuncturii”.

Traducere Tatiana Petrache (G.O.)

Graiul Ortodox

Biroul pentru erezii și secte al  Mitropoliei Kifissiei, Amarusiu si Oropu Biroul funcționeaza în Biserica Sfinților Apostoli Petru si Pavel din Pefkis Attikis în fiecare marți și sâmbătă de la orele 10.00-13.00 și  în fiecare joi de la 17.00-20.00.

 Cei responsabili de biroul pentru erezii și secte sunt protopresbiterul pr. Nikolaos Gavala și colegii Konstantinos Nafpliotis și Konstantina Alevizou. Aceștia va vor răspunde competent și documentat la telefoanele dumneavoastră,  pentru orice problemă referitoare la erezii, secte și culte. Biroul are o bibliotecă bogată pentru problemele de mai sus și echipamente similare.

 Tel. contact: 210-2790850

E-mail: apologitiko@gmail.com

Sursa: http://www.imkifissias.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=446:enallaktikes-therapeies&catid=140&Itemid=532

Considerăm că este o speculație interpretarea fenomenului din localitatea Sigmir ca prevestire a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos

Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) include în cunoscuta sa operă ”Războiul nevăzut” fragmente din oracolele Sibilei Eritreea şi ale Sibilei Cumana care profeţesc despre pogorârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ (aceste pagini lipsesc din ediţiile româneşti)    

Citiți mai multe aici

https://graiulortodox.wordpress.com/2011/06/07/42-sfantul-nicodim-aghioritul-1749-1809-include-in-cunoscuta-sa-opera-%e2%80%9drazboiul-nevazut%e2%80%9d-fragmente-din-oracolele-sibilei-eritreea-si-ale-sibilei-cumana-care-profetesc-despre-pogorar/

Redacția Graiul Ortodox

Pr. Arsenie Papacioc  despre antiecumenism cu Pr. Metalinos și Prof. Țelenghidis.”Una e să mori ortodox și alta e să mori ecumenist vândut”

Jurământul politic și morala seculară*

de domnul Panaghiótis N. Gkourvélos, teolog

 ”Ce, adică? Preferi un guvernant care nu depune jurământ religios, dar este cinstit și moral, sau unul care a depus jurământ religios, însă se află deja în pușcărie pentru abuzuri economice?”. Această întrebare retorică mi-a fost adresată zilele trecute de un prieten căruia mă plângeam că majoritatea miniștrilor noului guvern au depus jurământ civil, iar nu religios, pe Evanghelie.

Deși opțiunea guvernanților de a depune jurământ civil a fost întru totul respectată, nici unui creștin nu i-a plăcut că cei mai mulți membri ai noului guvern au recurs la această atitudine. După cum, dimpotrivă, o satisfacție deosebită ne-a oferit faptul că noul prim-ministru al țării este de 22 de ani fidel soției sale, în vremuri în care instituția căsătoriei se află în mare derivă. De asemenea, mare bucurie ne-a adus refuzul hotărât și bărbătesc al guvernului nou ales de a nu impune noile sancțiuni, încă mai dure, din partea Occidentului (America și Europa) împotriva Rusiei, țară soră, de aceeași credință, care nu face alt rău decât să apere drepturile naționale ale etnicilor ruși din Ucraina de Est, un teritoriu rusesc prin excelență.

Totuși, provocarea pe care a pus-o din nou pe tapet evenimentul depunerii jurământului civil de către noul guvern este o provocare a moralei seculare, o morală fără Hristos. Este vorba de marele pariu al umanismului occidental european ateu: poate fi om bun unul care nu crede în Dumnezeu, care este ateu?

Din punct de vedere istoric, morala seculară fără Hristos este vlăstarul autentic al filosofiei Iluminismului și al urmării firești a acestuia, anume cultura europeană, apuseană. De aceea, și filosofiile și actele politice insuflate de spiritul Iluminismului și ale culturii europene ale Dreptei iluminate și ale Stângii modernizate, promovează la unison modelul cetățeanului ateu, însă moral și virtuos. Vom înțelege mai bine acest lucru, dacă ne gândim că abrogarea zilei de duminică ca zi de odihnă, separarea Bisericii de Stat, eliminarea catehizării și împărtășirii școlarilor în sfânta biserică, precum și a orei de religie și, desigur, legalizarea căsătoriei homosexualilor, toate acestea constituie propuneri politice deopotrivă ale Stângii modernizate, cât și ale Dreptei iluminate. Dimpotrivă, toate societățile tradiționale dinaintea Iluminismului consideră că Dreptul și legislația lor au proveniență divină, pentru că numai așa, avându-L adică pe Dumnezeu ca obârșie, legea dobândește prestigiu și poate fi respectată. Altfel se va prăbuși ca un turn de hârtie.

Întrebarea însă rămâne: Poate un ateu să fie un om bun? Cunoaștem cu toții oameni care n-au legătură cu Biserica, dar care sunt buni și cumsecade. Cu toate astea, părerea mea smerită este că acest lucru, să fii ateu și om bun, este extrem de greu, dacă nu chiar imposibil. De ce? Voi menționa trei motive fundamentale care fac aproape imposibil, după părerea mea, desigur, ca un om care nu crede în Dumnezeu să fie bun, drept și virtuos:

           A) Primul motiv este păcatul strămoșesc. Desigur, referirea la păcatul strămoșesc îi va face pe mulți, pe cei mai mulți, să râdă ironic. Însă mărturia istoriei și experiența noastră de fiecare zi este zdrobitoare. Stăpânirea tiranică a răului în lumea noastră este o puternică dovadă direct palpabilă, cred eu, a grelei moșteniri a păcatului strămoșesc în tot neamul omenesc: ororile celor două războaie mondiale cu hecatombele de morți, lipsa de omenie a noului capitalism modern, mult mai rău decât feudalismul medieval, întrucât feudalii contemporani, ca unii ce nu au nici o credință, nu se tem de Dumnezeu, nici de iadul veșnic pentru crimele pe care le săvârșesc împotriva săracilor, pentru că și-au făcut un mod de viață din cuvântul ”Să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!” (I Corinteni 15: 32), barbaria fostului comunism în Europa de Est și în Rusia, cu prigoanele dure și cu miile de ucideri împotriva celor de altă opinie și, desigur, ale creștinilor, de asemenea, brutalitatea bombardamentelor NATO și a invaziei militare americane în Serbia, în Irak și în Afganistan, toate acestea nu constituie decât câteva exemple reprezentative ale prezenței distructive a răului în istorie. Potrivit mărturiei nedezmințite: ”lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (I Ioan 5: 19), adică sub stăpânirea Satanei. Desigur, acest lucru nu trebuie să ne facă să ne deznădăjduim, ci dimpotrivă să ne luptăm vitejește ”lupta cea bună a credinţei” (I Timotei 6: 12), deoarece avem conștiința lămurită că ”mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume (adică Satana)” ( I Ioan 4: 4). Totuși, puternica pornire și înclinație spre rău a omului, moștenită prin păcatul strămoșesc, face foarte dură și grea lupta pentru virtute.

         B) Ajungem acum la al doilea motiv serios care face aproape imposibil ca un om necredincios să fie un om bun: semenii noștri atei își nedreptățesc flagrant, consider eu, propriul sine, pentru că refuză factorul atotputernic care se numește dumnezeiescul Har. Tradiția Bisericii noastre adeverește cu tărie că noi, oamenii, suntem neputincioși în a face binele fără de ajutorul lui Dumnezeu. Pe limbajul teologiei, spunem că Dumnezeu lucrează, iar omul împreună-lucrează cu El pentru a împlini binele. ”Fără Mine nu puteți să faceți nimic” (Ioan 5: 5, Luca 18: 27), ne spune Hristos.

Cei trei Sfinți Ierarhi de Dumnezeu luminați sunt propovăduitori cu spirit pătrunzător ai împreună-lucrării dintre Dumnezeu și om, adică a împreună-lucrării atotputernicului Har dumnezeiesc cu voința umană, așa încât să lucrăm binele. Doar atotputernica voință dumnezeiască, dacă și noi ne asumăm lupta noastră personală, îl preschimbă pe om din lup răpitor în miel pașnic și lipsit de răutate, ne spune Sfințitul Gură de Aur.

            C) Un al treilea puternic factor inhibitor în săvârșirea binelui de către un ateu este acela că nu crede în Învierea morților, în Judecata viitoare și în răsplătirea de către Dreptul Dumnezeu a fiecăruia după faptele noastre. ”Cu adevărat, ce îl va împiedica pe hoț să fure, pe ucigaș să ucidă, pe adulterin să săvârșească adulter, ce îl împiedică în general pe vicios de la săvârșirea faptelor vicioase, dacă nu există Dumnezeu și viața veșnică de și chinul veșnic de după moarte”, atrage din nou atenția Sfântul Ioan Gură de Aur. Inversând cunoscuta lozincă anarhistă: ”Dacă există Dumnezeu, am pus-o”, noi vom scrie: ”Dacă nu există Dumnezeu, am pus-o”, fiind astfel de acord cu marele Fiodor Dostoievski care declara: ”Dacă nu există Dumnezeu, toate sunt îngăduite”.

Și înțeleptul nostru popor numește în acest sens om ca fiind ”fără frica lui Dumnezeu”, știind bine că cine nu are întru sine sfânta frică a lui Dumnezeu, acela este nemilos, capabil de ce este mai rău. Să mi se îngăduie să îmi închei cuvântul cu o spusă îndrăzneață: Cu adevărat, ce importanță ar avea să fie cineva moral și drept, când pe toți, fără deosebire, buni și răi, ne va devora moartea?

Tocmai de aceea și suntem mădulare ale Sfintei Biserici, mădulare ale Trupului lui Hristos, ca să nu ne înghită, să nu ne nimicească moartea. Uniți cu Domnul Iisus Hristos, cu Hristos cel înviat, biruitorul morții, prin Tainele Bisericii noastre, și întâi de toate prin Sfânta Spovedanie și Dumnezeiasca Împărtășanie, ne asigurăm, prin harul Domnului, de nemurirea și de veșnicia noastră personală.

Cu mijlocirile Sfinților Trei Ierarhi, Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, Dumnezeul cel iubitor de oameni să-și arate bunăvoința și să îi învrednicească pe noii noștri guvernanți să guverneze spre folosința patriei noastre, iar nouă tuturor să ne dăruiască ani mulți, binecuvântați și marea Sa milă, mântuire și viață veșnică.

OT, 27 februarie 2025, nr. 2059, p. 3

Traducere: Anna Theodorou (G.O.)

Graiul Ortodox

* Cuvântare ținută la sfeștania școlară de la Sfânta Biserică a Sfinților Ioan Înaintemergătorul și Ioan Rusul, 30 ianuarie 2015.

Citiți și

Constituția Eladei încotro ? Syriza a caștigat alegerile parlamentare în fața conservatorilor

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/01/26/constitutia-eladei-incotro-astazi-syriza-castiga-alegerile-parlamentare-in-fata-conservatorilor/

VIDEO (subtitrare romana): Interviu cu actorul JONATHAN JACKSON (serialul “General Hospital”) cel ce a trecut de la ADVENTISM la ORTODOXIE

Sfântul Nectarie în orașul Cluj, România

–fragment după varinta în limba română–

Sfântul nu a uitat rugămintea părintelui Episcop Vasile Someșanul. Se împlinesc anul acesta șase ani (mai 2009) de la vizita PS Episcop Vicar Vasile Someșanul, când cu binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, împreună cu o delegație a sosit în Elada pentru a lua binecuvântare de la Sfântul Nectarie făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Pentapolei, în vederea construirii Centrului de Îngrijiri Paliative ”Sfântul Nectarie” din Cluj Napoca. Atunci a fost întâmpinat și găzduit în ”casa iubirii” de către vrednicul de pomenire fericitul bătrân arhimandrit Marcu Manolis din Atena (Rapentosa), care a reușit să organizeze cu mare success, dar și cu mare bucurie, atât șederea, cât și întălnirea Episcopului Vasile cu Maica Stareță Teodosia Gkounda de la Mănăstirea Sfântului Nectarie.

Părintele Episcop Vasile, dimpreună cu delegația și fiii duhovnicești ai parintelui Marcu au umplut până la refuz biroul Maicii starețe, care a fost copleșită de spiritul de voioșie și blândețe a blândului nostru părinte, dar nu și în ultimul rând de delegația româno-elenă. Au avut loc schimburi de daruri între cei doi și pezentarea proiectului. Mesajul părintelui Vasile a fost unul singur și smerit ”noi am venit aici pentru a lua binecuvantare de la Sfântul Nectarie pentru a începe construcția Centrului”, maica înțelegând mesajul duhovnicesc, dar și intervenția Pr. Marcu, la despărțire a afirmat ”nu știu cât… va fi, dar va fi”. Apoi în particular ne-a spus ”inima mea vrea ca moaștele Sfântului Nectarie să ajungă la Episcopul Vasile la Cluj, asta e și dorința Sfântului Nectarie (apoi și-a pus mâna pe inimă), mai rămân doar formalitățile ce vor urma între cele doua mitropolii”, așa ne-am despărțit.

Vizita Preasfințitului Vasile în Atena a jucat un rol covârșitor, pe de o parte în obținerea moaștelor Sfântului Nectarie la Cluj, iar pe de altă parte pentru înfrățirea Mitropoliei Clujului cu parohia Părintelui Marcu din Dioniso. Astfel că de atunci, cu binecuvântarea Sfântului Nectarie și cu bunăvoința celor doi mari duhovnici Episcopul Vasile și Arhimandritul Marcu, s-au creat strânse legaturi de prietenie. Anual trei autocare de clujeni, (seminariști, copii cu handicap motor, maici, călugări, preoți, studenți și nu numai) ajung a fi găzduiți în casa Părintelui Marcu ”casa iubiri” așa precum au numit-o tinerii polonezi.

de părintele iconom Daniel Terpea

Ortodoxos Typos 24.04.2015, nr. 2066, p. 4.

Traducere Pr. Daniel Terpea (G.O.)
Graiul Ortodox

Aflați mai multe despre acest subiect – cu imagini fotografice – de  același autor din varianta romanescă în articolul:

Bucurie mare, Sfântul Nectarie a sosit la Cluj pentru totdeauna

Sfântul nu a uitat rugămintea părintelui Episcop Vasile Someșanul

Moaștele sfântului se vor afla la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” Cluj Napoca, spre folosul sufletesc al bolnavilor internați aici.

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/03/26/bucurie-mare-sfantul-nectarie-a-sosit-la-cluj-pentru-totdeauna/

Sfântul Marcu Evghenicul, stânca cea neclintită a credinței ortodoxe

• Înalt Prea Sfințitul Kyril a vorbit și despre personalitatea fericitului arhimandrit Marcu Manolis

În cinstea Sfântului Marcu Evghenicul, la Biserica Sfântului Gheorghe din [cartierul] Dionysios, în curtea căreia se află mormântul fericitului conducătorului duhovnicesc al P.O.E. și al O.T., Arhimandritul Marcu Manolis, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit al Kifisiei, Amarous-ului și a Oropos-ului a vorbit pe larg, în cadrul Sfintei Liturghii, despre lupta dusă de Sfântul Marcu Evghenicul – Episcopul Efesului – la Sinodul Ferrara-Florența, pentru Credința Ortodoxă. După săvârșirea Parastasului pentru odihna fericitului gheronda Marcu Manoli, care vreme de 25 și ani a fost preotul paroh al acestei Biserici, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit a vorbit și despre personalitatea Părintelui Marcu. Atât la Sfânta Liturghie, cât și la Parastas au participat peste trei sute de credincioși.

În aceeași zi, în sediul central al Uniunii Ortodoxe a Grecilor de Pretutindeni (P.O.E.) din Atena, Pr. Prot. Gheorghe Metalinos a susținut o conferință cu tema: „Teologia Patristică” (traducerea în limba  română  a conferintei o puteți citi integral aici Conferința-Teologie patristică si erezie postpatristică. Pireu 15 februarie 2012), la care a participat, de asemenea, un număr impresionant de credincioși.

Despre schismă

În continuare, vom prezenta predica Mitropolitului Kifisiei, Amarous-ului și a Oropos-ului, Înalt Prea Sfințitul Kyril, despre Sfântul Marcu Evghenicul și referirea sa la fericitul Arhimandrit Marcu Manolis.

Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului nostru Părinte, Marcu Evghenicul, Episcopul Efesului, luptătorul și apărătorul neînfricat al Ortodoxiei, căruia îi înățăm tropare și cântări duhovnicești. Căci spune alcătuitorul Sinaxarului: „Așa cum Atlas, potrivit mitologiei, ținea cerul pe umerii săi, tot astfel Marcu ținea întru adevăr Ortodoxia”.

Sfântul Marcu Evghenicul, Episcopul Efesului, este cunoscut și iubit în întreaga lume ortodoxă pentru râvna și lupta sa pentru credința ortodoxă. La Sinodul Ferrara – Florența, a luptat singur cu toate forțele sale nu numai împotriva tuturor latinilor, ci și a tuturor latino-cugetătorilor. Aceștia din urmă, ca și ortodocșii, în loc să stea de partea lui și să-l sprijine, dimpotrivă îl constrângeau prin diverse argumente înșelătoare să se retragă. Ca o stâncă neclintită a rămas ferm în credință, încât papa, fiind înștiințat că Sfântul Marcu nu a semnat actul de unire, a fost nevoit să mărturisească, „atunci nu am obținut nimic”.

Episcopul Efesului nu a fost zelos și îndărătnic, așa cum susțin latinii și latino-cugetătorii, ci a avut experiența harului lui Dumnezeu și a cunoscut foarte bine adevărata credință, așa cum a fost aceasta revelată și propovăduită de Hristos și de Sfinții Săi Apostoli, și așa cum este tălmăcită de Sfinții de Dumnezeu insuflați „în Biserică”; și, de aceea, nu a putut îngădui falsificarea și denaturarea de către franci a credinței ortodoxe. De altfel, în primele opt veacuri după Hristos, în partea de vest a poporului elen, a așa-numitului Imperiu Bizantin, credința a fost ortodoxă și autentică, la fel ca și în Răsărit, de aceea în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe sunt trecuți și papi ortodocși. Însă, după cucerirea Imperiului de Vest de către franci, aceștia i-au expulzat pe clericii ortodocși, punând în locul lor pe alții de-ai lor și, cel mai rău lucru dintre toate, au falsificat credința ortodoxă prin diferite răstălmăciri și adăugiri. Au denaturat Simbolul de Credință, care a fost alcătuit la Sinodul I și II Ecumenic și întărit la Sinodul al III-lea, anatematizând pe toți cei care au încercat să-l modifice. Francii însă, în ciuda interzicerii explicite și stricte, au adăugat în „Crez” Filioque, care înseamnă și din Fiul. Adică, Duhul Sfânt purcede nu numai din Tatăl, ci și din Fiul, chiar dacă Hristos spune clar în Noul Testament că Duhul Sfânt „purcede de la Tatăl”. Acest adaos creează o problemă uriașă, pentru că introduce dualismul în dumnezeire și reduce valoarea Duhului Sfânt, Care este egal cu Tatăl și cu Fiul. Au introdus, de asemenea, și „primatul” papal, învățătura despre „purgatoriu”, etc. Ortodocșii, așa cum este firesc, au reacționat, și la începutul secolului al XI-lea s-a ajuns la schisma definitivă. Despre sfințenia Sfântului Marcu Evghenicul, Patriarhul Serafim al II-lea spunea: „Biserica răsăriteană a lui Hristos îl cunoaște pe acest Sfânt Marcu Evghenicul al Efesului, îl cinstește și îl recunoaște ca bărbat sfânt și purtător de Dumnezeu, Cuvios și râvnitor înflăcărat pentru credință, sfintele dogme și Adevăr, luptător și apărător neînfricat, următor și întocmai cu teologii și întâistătătorii Bisericii primelor veacuri”. Fiul duhovnicesc, dar și ucenicul Sfântului Marcu, Patriarhul Ghennadie Sholarios spunea: „Atâtea am de spus despre curăția Părintelui meu, că fiind mai tânăr, și mai înainte de a veni omorârea lui Hristos, era mai înțelept decât cei ce locuiau pustietățile, fiindcă lepădând toate pentru Hristos a luat asupra sa jugul ascultării dumnezeiești, nici nu a mințit împotriva făgăduințelor făcute Lui, și nici nu s-a închis față de tulburările lumii, lăsându-se atras de slava vremelnică, ci până la sfârșit prin fierbințeala dragostei celei către Hristos a rămas locuind în cetate, dar fiind ca unul fără cetate, nefiind legat de nimic din cele ale cetății”. În scrierile Sfântului Atanasie din Paros (sec. 18) cu titlul ”Împotriva papei”, se menționează fapte cutremurătoare despre această luptă mai presus de fire a Sfântului Marcu, pe care îl numește Atlasul Ortodoxiei. Scrie printre altele: „Astăzi cu multă îndrăzneală le vorbesc tuturor comunităților ortodoxe despre sfințitul Marcu al Efesului. Despre acel Marcu, pe care Răsăritul l-a răsărit, iar pe apuseni i-a cutremurat. Despre Marcu, cel cu adâncă înțelepciune al Bisericii răsăritene și fulgerul mândriei apusene. Gura teologilor, slava și lumina prea strălucită a Ortodoxiei, singurul om de neînvins, asemenea diamantului.”

Dialogul cu latinii, ca și cu alte culte creștine, poate aduce roade, dacă se face în duhul dragostei și al libertății adevărate. De către teologi adevărați, care Îl trăiesc pe Dumnezeu și urmează învățătura Sfinților Părinți văzători de Dumnezeu, care cunosc bine adevărurile Evangheliei, așa cum sunt tâlcuite și trăite în Biserica Ortodoxă. Zelotismul este străin de duhul Evangheliei, așa cum este și trădarea credinței adevărate de dragul unei iubiri false. Iubirea autentică nu poate exista în afara credinței autentice. Întoarcerea la „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, care deține credința ortodoxă, constituie modul adevărat de unire „în duhul iubirii și al adevărului”. Astăzi, cu prilejul pomenirii Sfântului Marcu Evghenicul săvârșim și Parastasul pentru odihna sufletului Părintelui Marcu Manolis, pe care cei mai mulți din cei prezenți aici l-ați cunoscut.

Fericitul Părinte Marcu a fost un om vrednic de sfințenie, slujitor râvnitor, nevoitor, văzător cu duhul, bun cunoscător al cuvântului evanghelic și misionar, părinte duhovnicesc, smerit, mângâietor, milostiv și plin de Duhul Sfânt, îmbogățit cu toată virtutea și, desigur, un om cu trăire și purtare sfântă. După cum spune și psalmistul „bărbat care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; Ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea”. Cu siguranță că fericitul gheronda se odihnește la sânul Domnului; să ne rugăm, așadar, să avem mijlocirea sa, în această zi de prăznuire a Sfântului Marcu Evghenicul.     

Orthódoxos Týpos, 23 ianuarie 2015, nr. 2054, p. 8.

Traducere: Oana Paraipan (G.O.)

Graiul Ortodox

Atitudinea pasivă a Bisericii oficiale

față de jurământul religios și urmările acesteia

de Directorul ziarului Orthódoxos Týpos, Gheorgios Zervos († 17 februarie 2015)

 Noul prim-ministru, domnul Tsípras, a refuzat să depună jurământul religios, pentru că un asemenea jurământ contravine crezului său ideologic. Domnul Tsípras a acționat potrivit ideologiei și crezului său. El are conștiința împăcată. Biserica oficială însă ce poziție a avut? A avut poziția lui Ponțiu Pilat. Iar dintre capii Bisericii, unii au fost de părere că nu există nici o problemă cu jurământul civil și au cerut chiar să se abroge jurământul și din tribunale sau serviciile de stat, alții însă au spus că prin acest act țara se îndreaptă în mod clar către ateism.

O dată în plus, Biserica oficială nu a avut o poziție ”unitară”. Însă, prin acceptarea jurământului civil este desființată o tradiție care a început odată cu întâiul prim-ministru al statului neogrec, Ioannis Kapodístrias. În prezent, majoritatea ortodoxă a poporului nostru a suferit un șoc după depunerea jurământului civil de către primul-ministru și guvernul său. Numai cei ce dețin hățurile Bisericii  nu au fost deloc surprinși și, se vede treaba, de aceea nici nu au reacționat, măcar post-factum. Atitudinea Bisericii oficiale a fost una pasivă. Prin atitudinea ei, Biserica a dat însă ”undă verde” pentru eliminarea sfeștaniei în Parlament, a binecuvântării de la fiecare nouă întrunire, dar și pentru alte măsuri care vor urma în viitor.

Care sunt acestea? Scoaterea sfintelor icoane din școlile publice, din secțiile de Poliție, din secțiile forțelor armate, din tribunale etc., după cum cer diferite organizații non-guvernamentale. Noii politicieni aflați la putere au refuzat jurământul religios, pentru că acesta vine în contradicție cu ideologia lor. Asta înseamnă că mâine-poimâine vor refuza să participe la Ioannis Kapodístrias-urile sărbătorilor noastre naționale din 25 martie și 28 octombrie, de la slujba de binecuvântare care se săvârșește în prima zi a noului an și la sărbătoarea forțelor armate. Acest lucru mai înseamnă ceva: că noii guvernanți nu vor fi de față nici la slujba de Înviere, pentru că nu cred în Înviere, după cum nu vor fi prezenți nici la manifestările praznicului Celei Pline de Har, adică la sărbătorile Adormirii Maicii Domnului din 15 august. Dar de ce ne mai mirăm? Și guvernanții precedenți evitau asemenea ”participări” la marile aniversări și manifestări ale Ortodoxiei. Anul trecut au absentat de la manifestările praznicale închinate Adormirii Maicii Domnului și de la manifestările pentru aniversarea sărbătorii naționale din 28 octombrie[1]. Unul dintre miniștri, domnul Lovérdos, Ministrul Educației, nu ”știa” că trebuia să fie de față la Te Deum-ul pentru 28 octombrie și de aceea s-a dus direct la paradă. Așa că ne așteptăm și la absența noilor guvernanți chiar și de la slujba din 25 martie[2].

S-a scris în ziare și pe internet că Arhiepiscopul și mulți mitropoliți sunt împotriva jurământului religios, întrucât acesta este interzis de Evanghelie, dar și pentru că este batjocorit de mulți politicieni, care duc o viață vicioasă și plină de scandaluri. Nici o obiecție în acest sens. Însă și-au dat oare seama că în felul acesta pun capăt unei tradiții și deschid calea pentru alte atitudini similare? Și-au dat oare seama că până în prezent politicienii manifestau o oarecare atitudine morală și favorabilă Bisericii chiar și de ochii lumii, în timp ce azi, dimpotrivă, Biserica este cea care slujește politicii (vezi Legea antirasistă, recunoașterea tuturor religiilor orientale, a mișcărilor parareligioase și a eterodocșilor ca Biserici canonice etc.)? Cum va putea mâine Biserica oficială să ceară și să îndemne la apărarea Tradiției, când ea este indiferentă față de abrogarea acestei Tradiții de către oamenii puterii politice? Se vede, din evenimentele ultimelor luni, că Biserica oficială este hotărâtă să facă compromisuri și să colaboreze pentru materializarea proiectelor politicienilor. Am văzut atitudinea Bisericii în toată această perioadă a memorandumurilor în care sunt cuprinse și hotărâri antibisericești. Misiunea mântuitoare a Bisericii s-a transformat într-o misiune de tip ”Crucea Roșie” și de susținere a hotărârilor puterii politice, fiind indiferentă chiar și față de însăși identitatea culturală a Greciei. Ca ”Cruce Roșie” a puterii politice a împiedicat revolta emigranților ilegali care duc o viață de mizerie în Grecia, iar mai târziu a împiedicat și revolta grecilor înșiși.  Ca susținătoare a proiectelor de lege antibisericești ale guvernului precedent credea că va salva ce a mai rămas din averea Bisericii. Acum, odată cu noul guvern, Biserica oficială se manifestă indiferentă față de jurământul civil al oamenilor politici și, evident, față de ”factorii” pe care îi implică acest gest.

Orthódoxos Týpos nu dorește să se ajungă la conflicte între noul guvern și Biserica oficială. Dimpotrivă, dorește și se roagă pentru succesul noii guvernări. Scopul criticii noastre este altul: ca Biserica să nu ajungă la noi compromisuri. Puterea se află în mâinile Bisericii, iar nu ale politicienilor, căci majoritatea zdrobitoare a poporului este ortodox. Lucrul acesta constituie cea mai importantă armă a Bisericii oficiale, pentru a sluji interesului Bisericii. Este nevoie de alt tip de demersuri pentru promovarea bunelor relații dintre stat și Biserică, fără tensiuni, prin expunerea propunerilor ambelor părți și evaluarea lor de către un centru independent pentru decizii și propuneri. Biserica oficială este datoare să lucreze în favoarea simfoniei Stat-Biserică, pentru că în Grecia, evoluția istorică a neamului se întrețese cu aceea a Bisericii.

 Orthódoxos Týpos, 6 februarie 2015, nr. 2056, p. 1, 6.

Traducere: Mihail Ilie. (G.O.)

Graiul Ortodox

[1] Una dintre cele două sărbători naționale ale Greciei, aniversarea zilei în care statul grec a refuzat alianța cu regimul nazist al lui Mussolini (28 octombrie 1940) și astfel a intrat în război cu forțele naziste, Grecia fiind primul stat care a opus rezistență armată fascismului. Mai este cunoscută și ca Ziua lui ”NU” (Όχι), pentru că statul grec a spus un ”Nu” hotărât ultimatumului lui Mussolini. Din acest motiv, în Biserica Greciei sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului se serbează în fiecare an pe 28 octombrie, pentru că acest război de apărare a patriei a fost purtat în numele și sub apărarea Maicii Domnului. [n. trad.]

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_greco-italian

[2] Bunavestire, una dintre cele două sărbători naționale ale Greciei, ziua când a început revoluția de eliberare a grecilor de sub ocupația otomană – 25 martie 1821. [n. trad.]

 Legat de acest subiect

Citiți și

A murit Directorul ziarului Ortodox Typos Gheorgios Zervos !

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/02/18/

Expunerea țarinei Ecaterina cea Mare – Cum dădeau legi ocârmuitorii ortodocși de altădată!

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/12/29/

Constituția Eladei încotro ? Syriza a caștigat alegerile parlamentare în fața conservatorilor

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/01/26/constitutia-eladei-incotro-astazi-syriza-castiga-alegerile-parlamentare-in-fata-conservatorilor/

Jurământul politic și morala seculară*

https://graiulortodox.wordpress.com/2015/05/09/ce-adica-preferi-un-guvernant-care-nu-depune-juramant-religios-dar-este-cinstit-si-moral-sau-unul-care-a-depus-juramant-religios-insa-se-afla-deja-in-puscarie-pentru-abuzuri-economice/

Orthódoxos Týpos:  

Și Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși din Grecia a adoptat o nouă Mărturisire de Credință întocmită de Schitul românesc Prodromou din Sfântul Munte

Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși din Grecia

 Orthódoxos Týpos, 5 iunie 2015, nr. 2056, p. 1, 7.

NOUĂ MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ

ÎMPOTRIVA PANEREZIEI ECUMENISMULUI

După cum se știe, ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși” a întocmit și publicat în anul 2009 «Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului https://graiulortodox.wordpress.com/marturisirea-de-credin%c8%9ba/ », care a devenit deja istorică prin ecoul pe care l-a avut, fiind semnată de un mare număr de arhierei, clerici și monahi și de mii de credincioși ortodocși din toată lumea. Trezirea duhovnicească pe care a provocat-o a fost impresionantă. În vremea din urmă ne gândeam că, după trecerea atâtor ani, ar fi nevoie de o înnoire și o întărire a acelui text și, iată, ca un răspuns și dar de la Dumnezeu, ne-a parvenit un text excepțional de <<Mărturisire>>, pe care l-a întocmit și l-a publicat Schitul românesc Prodromou din Sfântul Munte, ce aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Textul, semnat de toți monahii Schitului, peste treizeci la număr, dimpreună cu întâistătătorii și duhovnicii lor, a circulat în România și a adus bucurie creștinilor, dar și furie și oprobriu din partea ecumeniștilor.

Acest text, tradus în limba greacă, a fost acceptat și apreciat de ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși”, care îl semnează prin reprezentanții ei și și-l asumă ca al ei propriu, și se va bucura, dacă va fi semnat în continuare și de alți clerici și monahi, ale căror semnături le așteptăm la synaxisorthkm@gmail.com.

Urmează textul Mărturisirii:

MĂTURISIRE DE CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și am crezut în mod ortodox, suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, care este doar Biserica Ortodoxă, adică mădulare ale Trupului lui Hristos, care are drept Cap pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este în mod exclusiv Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, tăgăduim şi respingem în mod public feluritele erezii care au întinat destule mădulare ale Bisericii. Erezia nu vatămă doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce au cuget eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi vatămă și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, dat fiind că sfințenia este legată organic de Adevăr[1]. Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Erezia este minciună și blasfemie împotriva Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească și se configurează ca ideologie contrară Adevărului, anihilând posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu vatămă doar organul bolnav, ci întregul organism, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, vătămându-l. De aceea, de fiecare dată când apărea o erezie care amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care anatematizau erezia și pe ereticii care o susțineau, tăiau din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani, spune: «Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat»[2]. Și în Întâia sa Epistolă către Corinteni: «Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase»[3], semnalând în continuare că «dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună»[4].

Având în vedere că până în prezent nu s-au întrunit Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape un secol atât Canoanele Apostolice, cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile, pe care Biserica le condamnă, anume:

• rugăciunile în comun cu ereticii, precum așa-numita «săptămână de rugăciune pentru unitatea creștiniloρ», «vecerniile pentru unitatea creștinilor» și alte asemenea acțiuni care au loc în biserici ortodoxe pe durata «săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor», la care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;
• participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine, la care participanții fac gesturi simbolice sincretiste și au loc rugăciuni în comun cu ereticii.

Dezaprobăm ca panerezie şi respingem în mod public ecumenismul sub toate formele sale:

1. a) Prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor»,
2. b) Erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte a Bisericii,
3. c) Erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una,
4. d) Erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar alcătui Biserica cea Una,
5. e) Erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut. Biserica, conform învățăturii ortodoxe, este Una și Unică, întrucât Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos. Unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință, de cult și de administrare și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
6. f) Erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și că noi, acum, ca niște «noi Părinți», chipurile, va trebui «să regăsim unitatea ei» prin «minimalismul dogmatic», adică acceptând ca bază a unirii Ortodocșilor cu ereziile o credință minimală, adică doar credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelalte dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, sfintele icoane, Harul necreat, cinstirea sfinților etc.
7. g) Erezia conform căreia există o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, și că aceasta («unitatea nevăzută») va fi urmată de o «unitate văzută», care se va împlini prin unirea ”confesiunilor” (unitate în diversitate a dogmelor și a tradițiilor).
8. h) Erezia conform căreia este suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică. Cu alte cuvinte, Biserica este considerată o adunare a tuturor «confesiunilor» creștine.
9. i) Erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și erezia Papismului ar fi «biserici surori» sau «cei doi plămâni», prin care respiră Biserica cea Una.
10. j) Erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și erezia Papismului nu există nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi primatul mondial al puterii «papei» Romei asupra Bisericii Universale.
11. k) Acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin. În acest punct dorim să subliniem că nu suntem împotriva dialogului, cu condiția ca acesta să se desfășoare pe baze ortodoxe și să aibă drept scop întoarcerea ereticilor în Biserica Ortodoxă prin catehizare, lepădarea de erezia lor și prin Tainele Botezului, a Mirungerii și a Dumnezeieștii Euharistii.
12. l) Acceptarea de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, potrivit căruia ereticii anticalcedonieni monofiziți, așa-zișii miafiziți, urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia, sunt recunoscuți ca ortodocși. Monofiziții/Miafiziții învăța că Hristos, după unirea firilor, are o singură fire compusă și resping faptul că cele două firi în Hristos s-au unit în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit într-o Persoană a lui Dumnezeu Cuvântul, fiecare fire păstrându-și voința și energia ei. Respectivii ereticii nu acceptă învățătura Sfintelor Sinoade IV, V, VI și VII Ecumenice și rămân în rătăcire și în afara Bisericii. De asemenea, textul de la Chambesy susține că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, malabarieni, Etiopieni), lucru absolut inadmisibil.
13. m) Acordul de la Balamand, pe baza căruia reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de Uniație și au recunoscut pseudo-tainele ereticilor papistași. Acordul respectiv a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.
14. n) Erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a dogmei Sfintei Treimi, pe care ne-a descoperit-o Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Întrupat, Iisus Hristos[5].
15. o) Așa-zisa «ridicare a anatemelor» dintre ortodocși și papistași, dar și dintre ortodocși și monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme pronunțate de Sfintele Sinoade Ecumenice. Conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu poate fi anulată în chip magic, dacă nu sunt înlăturate mai întâi cauzele anatematizării.
16. p) Erezia conform căreia ar exista Har mântuitor și în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției și în afara Bisericii Ortodoxe. Însă, după cum se știe, simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli până azi și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor.
17. q) Opinia conform căreia Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți nu mai pot fi actuali în zilele noastre, erezie care neagă în esență prezența Duhului Sfânt în Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Sfintelor Sinoade Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
18. r) Opinia care afirmă că nu cunoaștem care sunt granițele dintre Biserica Ortodoxă și erezie, conform căreia toată omenirea este încorporată într-o «Biserica nevăzută». Potrivit învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, văzută, care deține succesiune apostolică și păstrează Dreapta Credință, adică dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele care delimitează Adevărul dogmatic de minciuna eretică, și îl transmite mai departe până la sfârșitul veacurilor. Această Biserică este Biserica Ortodoxă.
19. s) Erezia potrivit căreia, într-un anume fel, și ereticii sunt încorporați în Biserică.
20. t) Concepția conform căreia numărul de credincioși constituie criteriul Adevăratei Biserici. Conform învățăturii ortodoxe, criteriul Adevăratei Biserici este păstrarea nealterată a Adevărului revelat.
21. u) Transformarea pogorământului, a iconomiei, în dogmă și canon. Conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare temporară de la acrivia, de la canonul credinței, pentru neputințe omenești în circumstanțe excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la dreapta credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri excepționale, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Dacă însă lipsesc aceste situații excepționale, continuarea aplicării pogorământului perturbă și eludează rânduiala canonică și astfel nu constituie o înțeleaptă adaptare, ci o nesocotire a sfintelor așezăminte și, prin urmare, conduce la nesocotirea Ortodoxiei.
22. v) Așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele contrare, dat fiind că premisa fundamentală a tainei Nunții este credința ortodoxă comună a mirilor, care trebuie să fie botezați etc. Taina Căsătoriei este taina dragostei și a unirii pe baza dreptei credințe. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea, căsătoria mixtă este nulă, și în același timp constituie rugăciune în comun cu eterodocșii.
23. w) Negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi. Conform învățăturii ortodoxe, însușirile ipostatice, adică faptul că Tatăl este nenăscut, Fiul este născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane. În același timp, Persoanele sunt egale în slavă și adorare, având aceeași esență.
24. x) Opinia conform căreia Patriarhul Ecumenic ar fi primul fără-de-egal. Această opinie are la bază erezia care neagă egalitatea Persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică, nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii ei să aplice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând mulți oameni în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile menționate, fie că formulate în sinoade panortodoxe și locale, fie propovăduite de patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă la mustrarea fraților spre îndreptare şi arată că este o îndatorire a adunării de credincioși să continue mustrările, atunci când acest lucru este necesar: «De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul»[6]. Canonul 75 apostolic nu face nici o deosebire între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului, eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul»[7]. Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează că este chiar o îndatorire a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: «Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm»[8].

De aceea, ne disociem de pozițiile celor care învață neortodox şi, rugându-ne cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, îi mustrăm:

• pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,
• pe Patriarhul Ecumenic care s-a rugat împreună cu ereziarhul «papă» Francisc I la Sfântul Mormânt, la Roma și la Fanar, călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii,
• pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să-l felicite pe ereziarhul «papă» Francisc I la întronizarea sa ca lider al statului Vatican și ereziei papistașe.

Criticăm, de asemenea:

• sinoadele bisericești care au trimis reprezentanți la o asemenea manifestare rușinoasă,
• pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu aceștia,
• pe cei care afirmă că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt, datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica Lui Hristos. Nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica este cea care ne salvează pe noi.

Ne disociem de rușinoasa acțiune a Patriarhiei Ecumenice de a invita la Fanar pe pseudo-episcopul Romei, Benedict al XVI-lea, în 2006, dar și pe pseudo-episcopul Francisc I, în 2014.

Ne disociem, de asemenea, de pomenirea «papei» Benedict al XVI-lea la cererea «Pentru arhiepiscopul nostru…», de la ectenia păcii.

Ne disociem și de pseudo-binecuvântările, pe care «papa» Benedict al XVI-lea le-a dat în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta.

Ne disociem în același timp și de acțiunea Preafericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu I de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei, Francisc I, pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor, care au fost pronunțate în 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe care fac compromisuri dogmatice și acte liturgice, care au fost condamnate de Canoanele Bisericii, se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) ei.

Declarăm, de asemenea, că ne disociem de toate acțiunile lor ecumeniste și sincretiste și așteptăm să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă eretică a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol[9]. De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu. De asemenea, îi mustrăm şi pe cei care nu caută să-şi îndrepte fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Ne rugăm pentru ajutorul de la Dumnezeu, Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Dacă sunteți de acord cu pozițiile textului mărturisirii, trimiteți numele de familie, prenumele, localitatea domiciliului și profesia pe e-mailul: synaxisorthkm@gmail.com.

Orice cleric și laic care semnează prezenta mărturisire, și-o asumă ca mărturisire personal.

În numele Sinaxei Clericilor și Monahilor, semnează:

Arhimandritul Athanásios Anastasíou

Proegumenul Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor

Arhimandritul Sarántis Sarántos

Paroh al Sfintei Biserici a Adormirii Maicii Domnului, Amaroúsion Attica

Arhimandritul Grigorios Hatzinikoláou

Egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Gatzéas, Vólos

Gheronda Evstratios Ieromonahul

Sfânta Mare Mănăstire a Marii Lavre, Sfântul Munte

Protopresviterul Gheorghios Metallinós

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Atena

Protopresviterul Theodoros Zísis

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic

Dimitrios Tselenghídis

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic (consilier)

––––––-

[1] Ioan 17, 17 „Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”.

[2] Romani 12, 4-6.

[3] I Cor 12, 21-22.

[4] I Cor 12, 26-27.

[5] In 15, 26.

[6] Mt 18, 15-17.

[7] MONAHUL AGAPIE – SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. Α. ΣΤ. Γεωργίου, Atena 1886, p. 91.

[8] Omilia a II-a la Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel.

[9] ”Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceia, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și de condamnarea lui definitivă face schisma, Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că va fi vădit de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schisma și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, de acela care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai ca nu sunt supuși certării canonice, pentru că s-au rupt de împărtășirea cu numitul episcop înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, pentru că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși, și nu au rupt unitatea Bisericii prin schismă, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări”.

Orthódoxos Týpos, 5 iunie 2015, nr. 2056, p. 1, 7.

Traducere: Tatiana Petrache. (G.O.)

Graiul Ortodox

 Mențiune

În varianta românească  a Mărturisirii de Credință Împotriva Ecumenismului există un text scris și semnat de Mitropolitul Gortinei, Ieremia,  profesor emerit la Universitatea Kapodistirană din Atena, textul este următorul:

 Varianta românească a fost semnată de mai multe mânăstiri din România, preoți, preotese, ieromonahi, monahi, monahii, doctori docenți, profesori universitari, medici, biologi, chimiști, juriști, avocați, ingineri, jurnaliști, educatori, informaticieni, economiști, farmaciști, muncitori, medici rezidenți, elevi, sudenți, doctoranzi, sculptori, cântăreți, etc :

Ieromonahul Iulian Prodromitul, Duhovnicul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Gheron Evstratie Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Protoprezbiter Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Facultații de Teologie din Salonic
Protoprezbiter Gheorghios Metallinos, Profesor Emerit al Facultații de Teologie din Atena
Dimitrie Țelenghidis, Profesor al Facultații de Teologie din Salonic
Arhimandrit Atanasie Anastasiu, Proegumen al Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor (Meteora-Grecia)
Arhimandrit Sarandis Sarandi, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Amarusion, Attikis
Arhimandrit Grigorie Haginicolau, Egumen al Mănăstirii Sfânta Treime, Ano Gazeas, Volos
Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Popa, Iconomul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Răuș Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Ioil Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Visarion Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Serafim Vaduva Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Efrem Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nifon Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Macarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Varsanufie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Marcu Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Tarasie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Isaak Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Flavian Pandelea, Xiropotamu, Sfântul Munte Athos
Monahul Vlasie Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Gheorghe Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Iosif Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Parintele Profesor Doctor Docent(Univ. Frieburg) Mihai Valica
Frații din Schitul Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos:
Fratele Cristinel Prodromitul
Fratele Mihai Prodromitul
Fratele Nicolaie Prodromitul
Fratele Marian Prodromitul
Fratele Dumitru Prodromitul
Fratele Alexandru Prodromitul
Fratele Mircea Prodromitul
Fratele Flavian Prodromitul
Fratele Ioan Prodromitul
Fratele Cristian Prodromitul
Fratele Octavian Ovidiu Prodromitul
Ieromonahul Antim, Mănăstirea Bistrița, Neamț
protosinghel Serafim Bădilă cu obstea, Manastirea Cășiel, jud Cluj
Ieromonahul Dorotei cu obștea, Sfânta Mănăstire Sfântul Apostol Filip, Adamclisi
Ieromonahul Filotei Dabu cu obștea, Schitul Brădet, Argeș
Ieroschim.Sava,Manastirea Sf.Nectarie(Birnarel),localitatea Vatra Dornei,judetul Suceava
Ieroschimonahul Irineu cu obstea, Manastirea Sfantul Nectarie, Ponor
Ieromonah Gabriel Tudor Coman Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, Elvetia
ierom. Teofan Jurca cu obstea, Manastirea Izvorului Posaga, Alba
Ieromonah Ghervasie – Manastirea Frasinei, jud. Valcea
Rasofor Damaschin – Manastirea Frasinei, jud. Valcea
Rasofor Calistrat – Manastirea Frasinei, jud. Valcea
Maica Iustina cu obstea, Manastirea Paltin, Petru Voda
Preot Matei Vulcănescu, cleric în Mitropolia Pireului, parohia cu slujire in limba romana Panaghia Odighitria, Grecia
Preot Seiche Fabian, loc. Rugășești, jud Cluj
Preot Mihai Cantor, Zalau
Preot Evghenie Televka, Parohia Prod, Protopopiatul Medias, Arhiepiscopia Sibiului
Preot Ciocan Paul – Marius, Presedinte ProVita Teleorman
Preot Oros Emanuel, Parohia Mesteacăn, Protopopiatul Oas
Preot Urzica Virgilius Sacele Brasov
Preot Gheorghe Oprea,preot misionar pe seama Paraclisului cu hramul Sf.Împărați Constantin și Elena și al Sf. Luca al Crimeei din Institutul Național de Endocrinologie C.I.Parhon din București
Preot Iovita Vasile Parohia Ortodoxa Sanmihaiu-Almasului Judetul Salaj
Preot Petru Ignat, cleric al Arhiepiscopiei Cretei, Grecia
preotul Sorin Munteanu , Cordoba , Spania si Ramona Munteanu , Cordoba Spania, medic
Maica Iustina, Staretia Manastirii Paltin, Petru Voda
monahul Averkie Capra, M-rea Petru Voda, j.Neamt
Laura Vulcanescu, preoteasă, Pireu, Grecia
Giannis Kotzampassis,Veria, Grecia, autorul cartii „Din Tibet in Sfantul Munte la parintele Paisie”
Prof. Drd. Teolog Marian Maricaru, București
Alexandru Iftime, biolog, Bucuresti
Oana Iftime, Biolog, Bucuresti
Manuela Harabor, actor, Bucuresti
Dinu Tigoianu, Ramnicu Sarat, jud Buzau
lect. dr. arh. Ana Botez, Bucuresti
Stancu Costin Andrei, Pitesti, judecator.
Stancu Dana Iuliana, Pitesti, judecator.
Baciu Emil Viena-1130, Diabeligasse, nr. 3/4/2 – Austria
Cristian Nicolae Bucuroiu, Bucuresti
Ana Veronica Ion, Bucuresti, doctor in matematica, cercetator
Raglean Grigore Cristian Sacele,Jud. Brasov                                                   Stanca Constantin, Techirghiol, jud Constanta
Burcea Traian, economist, Bucuresti
Sorin Rotaru, inginer, Ramnicu Valcea
Patrahau Marinela-Neuburg Donau-Germania
Paul Bacosca, Psihilog, Traducator autorizat, Piatra Neamt, jud Neamt
Iustina Antoanela Bacosca, Psiholog, Piatra Nemt, jud Neamt
Ianiga Mariana, Valea Seaca jud. Satu Mare, profesia profesor psiholog
Ianiga Simion, Valea Seaca Jud. Satu Mare, profesia constructor
Bone Rudolf,Conferentiar universitar, Oradea
Apavaloaie Bogdan Marius
Ioana-Roxana Paunescu, Bucuresti, medic rezident
Laurentia Stelea, consultant in calculatoare, Snagov, Romania
Gheorghe Ciubuc, Bucuresti ,informatician
Iulia Dumitrascu, Bucuresti, biochimist
Grosar Lucica, Suceava, director adjunct, profesor
Ignea Constantin, pensionar, Cordun, jud. Neamt
Gavrila Valentin, Focsani, informatician
Ionut Stanciu- Prof de religie, Scoala Gimnaziala Nr. 1 Rabagani, Jud. Bihor
Zsoldos Calin-Ioan, Oradea, economist
Tabacaru Gheorghe medic pensionar
Tabacaru Casandra Olga medic pensionar
Tabacaru Oana Cristina medic de familie
Tabacaru Andreea Maria medic de familie
Domiciliul comun: com Manastirea Casin, jud. Bacau
Cristina Cotfasa – Edmonton, Alberta, Canada – Contabil
Boicu Sorin,com.Lipnita,jud,Constanta
Zavoianu Alexandru Constantin, Loc. Baraganul Jud. Braila, Cantaret Bisericesc
Vitsalaru Kristina, Cluj-Napoca, studenta
Cehan Dan Stefan, Vaslui,student
Simion Radu,Calarasi,elev
Doandeș Daniel, Targu-Jiu,jud.Gorj, Profesor de matematică
Hulea, Adrian Gabriel, Arad(jud.Arad), librar ortodox/bibliotecar
Gabriela Radulescu – profesoara, Bucuresti
Aurora Radulescu, Bucuresti, profesor psiholog
Octavian Athanasiu, Inginer/inspector Bucuresti
Cristina Dobre, Prahova – jurnalist
Radu Dobre, Prahova – pensionar
Maria Dobre, Prahova – pensionara
Dancea Gabriela Aurelia, Cluj-Napoca, inginer de sistem
Radu Dragulete, medic, Bucuresti
Baltag Lică, București, bibliotecar
Botezatu Gheorghina Gratiela, profesor chimie, Bucuresti
Chindea Claudiu Teofil, comuna Harman, jud. Brasov, licentiat in management
Radu Costina -Tecuci – contabil sef
Prescornitoiu Geta- Focsani – lenjereasa
Prescornitoiu Valentina -Focsani- croitoreasa
Monahia Serafima Prescornitoiu- Manastirea Recea Vrancea
Dragos Magureanu ,rm valcea, economist
Radu Silviu Cristian,cercetator universitar-dr.in matematica, Enns-4470,Brauergasse 6 -AUSTRIA
Radu Luminita Gabriela, Enns-4470, Brauergasse 6- AUSTRIA
Tatiana Petrache, teolog, Atena
Petrescu Silvia-profesor Brasov
Stanescu Suzana – Ploiesti – Functionar
Niculae Antochi, Bucuresti, asistent social
Preot Calugaru Cristian Ionut, sat Harpasesti, comuna Popesti, judetul Iasi
Bordeus Maria ,inginer electronist,Austria
Bordeus Sebastian ,electrician,Austria
VADUVA marius valentin, Bucuresti, Jurist
Vaduva annemarie, Bucuresti, Psiholog
Melinte Ramona Simona, Sighisoara, invatatoare
Octavian Handrabura/sculptor lemn/Grădiştea,Ilfov
Birceanu Alina – Strehaia – psiholog

Cantor Roxana,preoteasa din judetul Salaj
TEGHENI DARIUS-CAMELIU , jurist,jud.Cluj
TEGHENI SORINA , jurist,jud.Cluj
Alexandru Bala, psalt
Gornistu Geta, Constanta
Mihai Daniel Buruiană – Piatra Neamț – programator
Pristavu Geovana Florentina Bucuresti, inginer
AnaMaria Pandey, Master in development economics, Director Hana Gallery,Singapore
FLORESCU DOINA, AVOCAT, BRAŞOV
Serbicean Ion, Republica Moldova, Chisinau, specialist descktop publishing
Mihaela Mihai – enonomist, Bucuresti
Popescu Octav Razvan, Bucuresti, profesor de religie ortodoxa pensionar
Sorina Halaicu,Bucuresti,inginer,profesor
Razvan Constantin Gradinaru,medic stomatolog,Piatra-Neamt, jud.Neamt
Dan Misailescu Panu, programator, București
Chiriac Vladut,com.Branistea Jud.Dambovita,elev
Lancuzov Alexandrina-Bucuresti-pensionara
Toma Ovidiu,moreni,inginer
Haiduc Ioan, Viena profesia economist
Alina Adam, Miercurea Sibiului.jud.Sibiu, asistent medical
Tudorache Dumitru,pensionar,loc.Slatina.jud.Olt
Mathe-Kiss Ionela-Bianca, Sighisoara, cadru militar
Pascu C. Marius, dr. inginer, Bacau, Romania
Iuliana Mihut, consilier in produse medicale, Alsbach-Hähnlein, Hessen,Germania
Eduard Costache, elev, Germania
Frunza Ludmila,profesor,Roma
Marioara Toader (pensionara) si Liliana Toader (profesoara),Timisoara
Prisacaru Alin Ionut, Ilfov – Peris – Anton Pann – nr 9, Decorator
Mitran Ionut Radu Dumitru, Sat Tărtășești, Com. Tărtășești, Jud. Dambovita,pictor
Popandron George Mircea, Bistrita ,jud.BN
Anton Gheorghe Cristian,orasul Buhusi,Jud. Bacau, electrician
Solcanu Cristian – Radauti – electromecanic
Roland Marian, macelar, Bucuresti
Andrei Nicoleta Alina, 1 Decembrie, Ilfov, educatoare
BADEA ADRIANA, asistent universitar, BUCURESTI
Dragoi Andreea Madalina, inginer, Arges
Curca Florin, functionar public, Targu Jiu jud. Gorj
Mihăilă Vasilica, Economist – contabil, Bucuresti
Zehan doru-Cluj-Napoca-Opera romana -artist
Berbec Valentin Ionuț, Giurgiu, teolog absolvent
Berbec Roxana Ioana,București, profesoară de religie
Elena Costache, Teleorman, jurist
Petrescu Iorgu, Bucuresti, biolog
Horia Grama din Bucuresti, programator
Stoica Mariana, București, bibliotecar
Tomescu Mircea, Bucuresti, Inginer Programator
Grama Madalina-Andreea, psiholog, Bucuresti
Curca Florin, functionar public, Targu Jiu, jud. Gorj
Cătălin Vasile, mun. Galaţi, cadru militar activ;
Anda – Oana Vasile, mun. Galaţi, economist;
Vasile – Gabor Atena, mun. Galaţi, pensionar;
Vasile – Gabor Mirel, mun. Galaţi, pensionar;
Ecaterina Rusu, Panciu, pensionar;
Polixenia Rusu, Panciu, pensionar.
Epure – Gruia Nicolae, com Urechesti, Vrancea, programator technica de calcul
Babeanu Emanuel, Ploiesti student
GRAMA BOGDAN, BUCURESTI, ECONOMIST
Buga Eugen, teolog, Baia Mare
MONICA PREDESCU ,economist, Ramnicu Valcea
Balcu Florin, Bucuresti, inginer, Bucuresti
Balcu Cristina Carmen, grafician, Bucuresti
Rusu Elena din Sighisoara, pensionara
Dorneanu Valentin, Bârlad
Mihaela Vogt, profesoara de limba germana, Germania
Focsaneanu Catalina, Bucuresti, inginer geolog
Bogdan Popescu, Bucuresti, economist
Atanasoaie Dumitru, caporal in Legiunea Straina,Marsilia,Franta
Stoica Vasile, Harman jud Brasov
Nely Simion , Dundee, UK
Anghel Mihail – Vulcan – Electrician
Nechifor- Iorgulescu Maria -Elena,Sibiu, eleva
Nechifor -Iorgulecu Mihai -Emanuel,Sibiu,elev
Nechifor-Iorgulescu Narcis,Sibiu,lucrator comercial
Olteanu Mircea, Bucuresti, Inginer
Nechifor-Iorgulescu Mihaela Sibiu Jud. Sibiu inginer
Stefan Veronica,Focsani,economist
Aurica Hera Negura, AUSTRIA VIENA STR: WURLITZERGASSE nr. 41/2/8
Iftime Ionut George, Paliano,Provincia Frosinone, Italia, electromecanic telecomunicatii feroviare
Ciuraru Mihaita, 37 de ani, Focsani, psiholog
Soare Liliana, Focsani, Economist in management
Chirchineț Elena, Focșani, jud. Vrancea, Profesor Învățământ Primar
Chirchineț Mioara, Focșani, jud. Vrancea, Supraveghetor de noapte
Chirchineț Violeta, Focșani, jud. Vrancea, pensionar
Gheorghiță Marița, Focșani, jud. Vrancea, Paraclisier
Rusu Dumitru, Brasov, Administrator
Vlase Mitica, RAMNICU SARAT, JUDETUL BUZAU – ECONOMIST
Marascu Costel Vulturu psalt
Mândru Paula Focşani jurist
Ghiran Maria Comuna Osorhei Jud Bihor,Pensionara
Dumitru Oana-Madalina – teolog, Bucuresti
Popescu Claudia, Bucuresti, eleva la „Colegiul National Iulia Hasdeu”
Romaniuc Raluca Florina, Slobozia, psiholog
Zapodeanu Mihai, absolvent al Facultatii de Teologie din Bucuresti,loc Bucuresti
Crisan Camil Emil, Oradea, Inginer
Duta Daniela, Cobadin, jud. Constanta, profesor
Luciana Nadina Vetrineanu-Bucuresti-teolog
Lezic Nicoleta, Viena, Austria
Stamati Adriana , Buhusi- Bacau ,pensionara
Vasile Gherasim – economist , Bacau
Drafta Radu, Onesti, student
Barau Rodica Medgidia jud Constanta -economist
Barau Adrian Medgidia Jud. Constanta-Inginer

Matei Ioana, Oradea, Educatoare
Liana-Dorothea Stefan medic pensionar Constanta
Bot Ana pensionara com. Osorhei jud Bihor
Verdes Sorin loc. Sinmartin jud. Bihor inginer, Student an III Medicina
Dumitrascu Viorica, Focsani
Horj Lelioara, pensionara, Dej
Muresan Elisabeta, pensionara, Dej
Pop Maria, sofer, Dej
Dumitrescu Aurelia, pensionara, Dej,
Monica Lassaren, farmacista, Dej
Găbureanu Maria, Bacău, învăţătoare
Gheorghe Maria si Gheorghe Ion, str Oilor, nr 6 Buzau
Adrian Ioan Bajenaru, Inginer Bucuresti
Ciocian Corina- Maria , localitatea Bobota, judetul Salaj, Studenta la Universitarea Tehnica Cluj- Napoca, Facultatea de Constructii
Romanescu Maria Alina, Bucuresti, Student
Nita Elena Cristina, Bucuresti, medic
Niţă Ioana-Alexandra, Bucureşti, medic rezident
Spiridon Daniel Tofan, loc. Arad, jud. Arad
Petru Zegheanu, mun. Arad, jud. Arad, traducator
Andrei Ignat, București, funcționar public

Gavrila Jenica Lucrator comercial Focsani/ Vrancea
Călin Cristea, sunt biolog de profesie, din com. Chiuieşti, jud. Cluj
Parau Oana Irina, Bucuresti, arhitect
Comanescu Anca , inginer Pitesti , jud Arges
Mihai Raiciu, doctor in economie al Academiei de Studii Economice Bucuresti, in prezent pensionar la Piatra Neamt, Romania
Stana Catalin, inginer automatist, Curtea de Arges
Stana Cristian, inginer agroalimentar, Curtea de Arges
Olah Radu Adrian, Oradea (Bihor) Student
Mirela Ecaterina Chelaru-de profesie tehnician chimist, Hauptst 10, 94363 Oberschneiding,Germania

Grigoriu Georgeta profesor universitar Bucuresti pensionar
Berbescu Lidia, Bucuresti, inginer
Duță Aurel, București, Artist fotograf liber profesionist
Cociorva Stela, economist Bucuresti
Niculina Stefan operator chimist Bucuresti
Grozea Florin-brasov-pensionar
Dinu Marieta, or. Chisinau, profesoara
Timofte Catalin, Liber profesionist, Vaslui
Neculau Toader-Marcel,asistent medical, Tulcea

Luparu Viorica. Contabil. Loc Oituz
Sandu Alexandra, Bucuresti, medic rezident
Otilia Postolache, Canada

 Cuvântul Ortodox: IPS CIPRIAN al Buzaului si Vrancei explica MOTIVELE EXCOMUNICARII celor trei enoriasi din Focsani: intentionau “MIGRATIA” spre ORGANIZATIA NECANONICA a lui GHERASIM (GHEORGHE) BRATU. Amanunte despre SECTA “Mitropolia Autonoma”, in care a intrat si FOSTUL PARINTE ONUFRIE CARUNTU, cel care si-a facut adepti cu o icoana a Sfantului Efrem cel Nou

Adevarul: Argumentul bizar  al Arhiepiscopiei Buzăului pentru scoaterea din BOR a trei credincioşi: unelteau înstrăinarea bisericii unei grupări paralele

IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, îşi argumentează măsura drastică a eliminării a trei focşăneni din Biserica Ortodoxă Română spunând că cei vizaţi de cea mai drastică sancţiune, aceea a excomunicării, ar fi ”uneltit” pentru a transfera biserica parohiei lor sub influenţa unei grupări paralele, condusă de episcopul Gherasim Bratu. Gruparea este catalogată drept sectă de către BOR.

Trei persoane au fost excluse iniţial din rândul Bisericii Ortodoxe Române, însă ulterior una dintre ele s-a pocăit, fiind acceptată din nou printre enoriaşii Parohiei Sf. Andrei, din Focşani.

Enoriaşii ar fi fost pedepsiţi pentru că au protestat faţă de deciziile luate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei care l-au vizat pe preotul Giorgică Vatră de la Biserica “Sfântul Apostol Andrei” din Focşani. Acesta a ajuns în atenţia Arhiepiscopiei ca urmare a unei afaceri cu obiecte bisericeşti pe care o are familia sa. Preotul nu a renunţat la afacere, astfel că Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei l-a pedepsit pentru “neascultarea şi atitudinea necuviincioasă faţă de chir

Trei persoane au fost excluse iniţial din rândul Bisericii Ortodoxe Române, însă ulterior una dintre ele s-a pocăit, fiind acceptată din nou printre enoriaşii Parohiei Sf. Andrei, din Focşani.

Enoriaşii ar fi fost pedepsiţi pentru că au protestat faţă de deciziile luate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei care l-au vizat pe preotul Giorgică Vatră de la Biserica “Sfântul Apostol Andrei” din Focşani. Acesta a ajuns în atenţia Arhiepiscopiei ca urmare a unei afaceri cu obiecte bisericeşti pe care o are familia sa. Preotul nu a renunţat la afacere, astfel că Arhiepiscopia Buzăului şi

iarh”, fiind trimis la mănăstire pentru o perioadă de 30 de zile.

IPS Ciprian a declarat, marţi, că sancţionarea enoriaşilor răzvrătiţi din Focşani a fost justificată, la cercetări mai atente ieşind la iveală că aceştia voiau ”să înstrăineze” biserica de care aparţineau.

”Aveau de gând să înstrăineze biserica către o grupare paralelă, necanonică, o asociaţie existentă în Bucureşti, avându-l în frunte pe un aşa zis episcop Gherasim. Este cel care a şi intervenit la televiziune, chipurile pentru a le lua apărarea. În biserică, totul se face cu ascultare. Credinciosul trebuie să ştie care este locul lui, să fie un om cuminte, evlavios, ascultător ierarhului şi preotului. Deci, creştinul care nu mai respectă pe ierarh, acela prezintă multe semne de întrebare cu privire la înţelegerea corectă a trăirii credinţei creştine”, a declarat IPS Ciprian. Arhiepiscopul Buzăului a lăsat de înţeles că mai-marii bisericii sunt preocupaţi de influenţa negativă pe care o are această ”bisericii paralele”, catalogată de BOR drept sectă.

”Patriarhia a făcut cercetări paralele în legătură cu aceste organizaţii necanonice care nu aveau nici aviz de funcţionare din partea Secretariatului de Stat pentru Culte şi care ţin legătura cu diferiţi schismatici din Italia şi Ucraina. În aceste organizaţii intră de multe ori preoţii care au fost caterisiţi. Acum, Sfântul Sinod se va pronunţa cu privire la pericolul pe care îl prezintă pentru unitatea bisericii atât unii dintre preoţi care nu îşi înţeleg după aceea rostul de mirean în biserică, cât şi persoane care se pretind credincioase dar care subminează unitatea bisericii din interior”, a mai spus a declarat IPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.

Istoricul grupării schismatice condusă de Gherasim Bratu, fost preot în BOR, acum pensionar, este unul cât se poate de controversat. Potrivit astradrom.ro, aceasta descinde din secta numită “Mitropolia de Milano si Aquilea”.

”Pe site-ul oficial al acestei fracţiuni se menţionează ca sunt în comuniune cu Biserica Rusă, Greacă, Sârbă, etc. Aceasta e o minciună deoarece, până în prezent, nu există nici un document prin care să ateste comuniunea cu secta lui Gherasim a uneia dintre Bisericile Ortodoxe canonice din lume”, scrie site-ul amintit.

• Astradrom [17 ianuarie 2015]: Gherasim Bratu si Onufrie Caruntu inseala lumea spunand ca apartin de Biserica Ortodoxa. Marturii despre secta romaneasca de la Milano si dedesubturile controversate ale acesteia

Demascarea unei secte ce se ascunde la umbra Bisericii Ortodoxe Universale

Nici o patriarhie ortodoxa din lume nu recunoaste secta lui Gherasim (Gheorghe Bratu) ca fiind canonica. In ciuda afirmatiilor eronate pe care adeptii sectei le furnizeaza, nu exista nici un document scris care sa dovedeasca o posibila comuniune cu aceste patriarhii ortodoxe. In aceeasi situatie este si secta lui Evloghios intitulata “Mitropolia de Milano si Aquilea” din care descinde si cea a lui Gherasim. Scopul acesteia este de a face prozelitism in randul românilor emigranti. Gherasim incearca acelasi lucru in Romania.

Nu exista nici o cerere scrisa prin care Gherasim Bratu sa isi fi anuntat mutarea (transferul) din jurisdictia Patriarhiei Romane intr-o alta patriarhie ortodoxa din lume. Felul prin care acesta incearca sa isi justifice “succesiunea apostolica” si intemeierea sectei de la Milano este lipsit de argumente canonice. In secta de la Milano acesta a intrat in comuniune cu alti clerici caterisiti de BOR pentru abateri morale, pedofilie si homosexualitate.

Onufrie (Emilian Caruntu) nu a dovedit inca motivele “prigonirii” sale de catre BOR si recurge la speculatii.

Singurul ierarh roman pentru Italia recunoscut de Patriarhia Ortodoxa de la Constantinopol si de toate Bisericile Ortodoxe canonice (a Constantinopolului, a Rusiei, a Greciei, a Romaniei, a Ierusalimmului, a Bulgariei, a Serbiei etc.) este episcopul Siluan Spam din BOR si parohiile ce apartin de acesta. Romanii plecati la munca in Italia nu disting diferenta dintre lacasurile de cult, care sunt ortodoxe (canonice) si cele care apartin acestei secte.

Controversatul “slujitor” al Domnului nu spune cine l-a facut arhiereu si nici care este patriarhia care i-a recunoscut “arhieria”. El pretinde ca din modestie nu e cazul sa spuna cine i-a dat voie sa slujeasca slujbe bisericesti. Cu toate acestea, si-a facut un ONG sub care functioneaza ca biserica privata: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/04/cimitir-privat-cu-preoti-privati-o.html

Situatia canonica si juridica a sectei lui Gherasim Bratu este foarte dubioasa. Gherasim a cautat tot felul de modalitati pentru a-si castiga legalitatea. Astfel pentru a avea temei juridic si-a infiintat o asociatie, iar pentru a avea temei canonic si-a cautat o “Biserica” de care sa apartina. Numele asociatiei este “Mitropolia autonoma”. Aceasta asociatie nu are caracter sacramental, ci doar juridic.

Istoricul grupării schismatice condusa de Gherasim Bratu (fost preot in BOR – pensionar) este unul cat se poate de controversat. Aceasta descinde din secta numită: “Mitropolia de Milano si Aquilea”. Pe site-ul oficial al acestei fractiuni se mentioneaza ca sunt in comuniune cu Biserica Rusa, Greaca, Sarba, etc. Aceasta e o minciuna deoarece, pana in prezent, nu exista nici un document prin care sa ateste comuniunea cu secta lui Gherasim a uneia dintre Bisericile Ortodoxe canonice din lume. Pentru a-si justifica asa-zisa canonicitate, in “istoricul” prezentat pe siteul sectei, se foloseste o increngatura de ierarhi controversati si comuniuni dubioase care sunt false argumente ale continuitatii apostolice, pe care Gherasim incearca sa dea impresia ca ar avea-o.

[…]

La solicitarea redactiei am primit un comunicat din partea Patriarhiei Romane. In acest comunicat se arata motivele caterisirii: “pentru abateri canonice, încălcarea sistematică a unor prevederi din regulamentul vieţii monahale şi practici liturgice neconforme cu rânduiala ortodoxă”. Credincioșii sunt avertizati de situație. Il vom posta in format scanat – la sfarsit.

Situatia canonica a lui Onufrie Caruntu este o alta chestiune controversata. Acesta a fost vietuitor la manastirea Sihastria Raraului din judetul Suceava. Staretul acestei manastiri este Arhimandritul Ioan Larion Neagoe, un om bland, smerit si cu ravna curata in cele duhovnicesti. Una dintre problemele pe care Onufrie le avea, in ultima perioada, era neascultarea si nesupunerea. Fiind bolnav si stand mai mult prin mediul urban, acesta s-a obisnuit sa faca tot ce dorea fara sa mai ceara voie staretului de care apartinea canonic: Pleca cand dorea el, si venea tot asa, cand vroia. De multe ori nu stia nimeni unde si cu cine merge. Noi trebuie sa iertam si sa toleram anumite neputinte, dar parintele staret vrea sa vada si indreptare atunci cand gresim” spunea parintele Haralambie. Ispita a pornit de cand icoana Sfantului Efrem cel Nou a inceput sa izvorasca mir. Onufrie era tot mai solicitat de diferite persoane, oameni de tot felul, si astfel a inceput sa il prinda slava desarta. Ii placea sa mearga prin casele oamenilor, sa tina legaturi cu lumea ce il contacta etc. Staretul i-a interzis sa faca senzatie cu icoana, sa mearga prin parohii, prin locuri publice si prin casele oamenilor. Aceasta il nemultumea pe Onufrie si astfel a inceput sa nu mai faca ascultare de mai marii sai ierarhici. Pentru nesupunere si razvratire in cautarea sa de senzational, a fost oprit de la slujire. In aceasta situatie au aparut tensiuni si Onufrie s-a gandit sa se orienteze in alta parte. Incercand mai multe posibilitati, in cele din urma a ajuns in secta lui Gherasim Bratu, unde este lasat sa stea cu icoana oriunde si oricat doreste. Practic, interesele sunt reciproce, caci si Gherasim are nevoie sa atraga enoriasi la secta sa.

Onufrie a tainuit intentia de a pleca din BOR si felul in care s-a petrecut aceasta lasa de dorit. Apropiatilor sai le spunea ca a fost prigonit si amenintat cu bataia, iar cei care ii contesta fapta sunt considerati masoni sau corupti. Acestea, pana in prezent, Onufrie nu le-a putut dovedi. Poate o va face vreodata, dar pana atunci ramane la latitudinea fiecaruia sa creada ce doreste. Ne punem intrebarea: cine si pentru ce l-a prigonit? A luptat Onufrie pentru o cauza dreapta cand era in BOR? A facut o declaratie publica care sa deranjeze pe cineva sau care sa starneasca polemici? Ce a facut Onufrie pentru a fi prigonit? La aceasta intrebare nu au putut raspunde nici sustinatoarele acestuia – Silvana Riciu si Lavinia Brisoghe (ambele de buna credinta, dar…).

Din discutia purtata cu parintele Eftimie Mitra, de la Schitul “Sfintii Romani”, putem vedea unele detalii legate de secta lui Gherasim Bratu precum si cateva consideratii canonice din punct de vedere ortodox:

– Sustinatorii lui Gherasim spun ca avocatul Daniel Ionascu a contestat ca icoana este facatoare de minuni.

-Nu cred ca a contestat-o. Ci doar a avut neincredere in faptul ca inca mai izvoraste mir. A cerut sa o verifice trei zile intr-un alt loc decat cel amenajat de Onufrie si Gherasim.

– Dar Onufrie refuza categoric orice verificare…

– Acesta este unul din motivele care da de gandit. Ce ar fi de ascuns daca esti sincer? Pe langa aceasta s-au mai intalnit cazuri la Milano cand doi ierarhi ciudati anume Onufrie de Bergamo si Avondios de Como din “mitropolia” de Milano si Aguilea au facut trucuri de acest gen pentru a castiga adepti si venituri. Ambii au fost exclusi din BOR, iar aceasta excludere a fost recunoscuta de catre toate patriarhiile ortodoxe din lume. Avondios, este unul dintre ierarhii necanonici din Occident plecati din BOR. Numele sau este Dimitrie Bica si, intr-o perioada era staret la manastirea “Sfintii Petru si Pavel” din Caransebes. A fost caterisit de episcopia de Caransebes pentru fapte imorale si a plecat in Italia, la Milano, unde pretindea ca a fost nedreptatit de BOR si s-a autoproclamat episcop de Como pe stil vechi.

– Pentru ce a fost caterisit?

– A savarsit pacatul sodomiei. Lucrul a fost dovedit si apoi caterisit fara discutii. Ulterior a recunoscut ca este homosexual, iar pe un portal de discutii din Italia homosexualii se lauda cu acest ierarh ca e din tagma lor. Astfel de lucruri te fac sa te indoiesti de tot ce e in legatura cu ei: persoane, icoane, acte caritabile, amabilitati si multe altele. Daca stati sa urmariti, in secta lui Ghenadie, s-au adunat preoti caterisiti din BOR. Cine a participat la “slujbele” lor au vazut cine sunt “clericii” acesteia. De unde sunt adunati acei “clerici” si cum au ajuns in aceasta secta. Singuri sa trageti concluziile. Multi dintre ei isi doreau ranguri pompoase pe care nu le puteau avea in BOR, sau in alta parte, de unde au plecat. Gherasim le-a dat ranguri aproape la toti, desi nu cred ca sunt in total mai mult de 30 in intreaga tara cu cei din Italia la un loc. Inclusiv numele pompos dat asociatiei te ajuta sa intelegi inselarea care o pun la cale: “Mitropolia autonoma dupa vechiul calendar a Europei de vest si a Americii”. Unde ai vazut o mitropolie a unui continent cu mai putin de 30 de clerici la un loc? Inca si autonoma… Cuvantul “autonoma” dovedeste ca nu au nici o comuniune cu vreo Biserica canonica din lume. Vedeti si sfintii pe care ii folosesc mereu in bisericile lor, sunt sfinti la care credinciosii de rand au multa evlavie cum ar fi Sfantul Nectarie de Eghina, Sfantul Efrem cel nou din Grecia, Sfantul Ioan Rusul si altii care sunt cautati de oameni pentru minunile facute. Sunt vicleni, caci nu spun oamenilor ca sunt rupti de Biserica ortodoxa. Mereu lasa de inteles ca sunt preoti ortodocsi fara sa specifice ca nu sunt recunoscuti de nici o patriarhie ortodoxa. Justificarile lor sunt foarte intortochiate. Spun ca sunt hirotoniti de catre un anume episcop care la randul sau e hirotonit de un alt episcop la fel de ciudat si tot asa pana le imbarliga de-a binelea de te si obosesc. Istoria lor nu curge lin si clar, ca in cazul BOR sau a unei Biserici canonice, de la infiintare pana in prezent. De fapt acei episcopi care le-au dat “canonicitatea”, la randul lor, nici ei nu au fost canonici. Se recunosc reciproc intre ei, in functie de interese, dar nici unul dintre acestia nu sunt recunoscuti de vreun sinod sau patriarhie a unei Biserici Ortodoxe canonice cum ar fi Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Rusa, Sarba, Bulgara, Patriarhia de Constantinopol si celelalte. In cazul lui Gherasim Bratu e la fel. Acesta, dupa plecarea tainuita din BOR, spun tainuita pentru ca nu a anuntat nici un ierarh din BOR ca ar vrea sa se transfere sau sa plece intr-o alta organizare administrativa bisericeasca, afacut parte si dintr-o “mitropolie” la fel de ciudata si de “autonoma” a unui Onufrie Pop intitulata “Mitropolia Autonoma Crestin Ortodoxa dupa vechiul calendar din Italia” cu sediul la Bergamo. Numele acestui Onufrie este Olivian Pop Bindiu. A fost exclus din BOR si a pactizat cu Filaret al Kievului care i-a dat titlul de mitropolit al Europei, Americii si Canadei. Acest Filaret, la randul sau, este tot necanonic. S-a autoproclamat patriarh al Kievului facandu-si o formatiune religioasa rebela numita “Biserica Autonoma Adevarat Ortodoxa a Ucrainei”. Profitand de sentimentul national al unor ucrainieni anti-rusi si-a atras un numar insemnat de adepti. Nici secta lui Filaret nu este recunoscuta de vreo patriarhie ortodoxa din lume. De la Filaret, acest Onufrie Pop a plecat in secta lui Evloghios numita “Mitropolia de Milano si Aquilea”. S-a tot perindat asa de ici colo in tot felul de asociatii si organizatii neguvernamentale religioase dubioase cu slujitori homosexuali exlusi din Biserica Ortodoxa. Dupa niste conflicte personale pe care Gherasim Bratu le-a avut cu vicarul Avondios, s-a rupt de acestia facandu-si propria mitropolie, tot de Milano, cu toate ca activitatea acesteia e in Bucuresti. Stau cu pancarda pe strazi si in locuri publice adunand bani pentru anumite lacasuri de cult fara sa scrie undeva, cu litere cat de mici, ca acele biserici sau manastiri pe care ei spun ca le construiesc nu apartin canonic de BOR si nu sunt recunoscute de nici o patriarhie Ortodoxa. Avand imbracaminte ca si preotii si monahii din BOR, omul simplu nu realizeaza ca acestia sunt rupti canonic de Biserica Ortodoxa. Astfel lasa loc confuziei, iar confuzia si lucrurile neclare, sunt arme moderne ale diavolului. Acest Onufrie Pop nu avea credinciosi la noua sa “mitropolie” din Milano. Dupa ce a atras lumea cu o icoana factoare de minuni “enoriasii” au inceput sa apara. Asa si-a castigat un numar destul de insemnat de adepti, e drept ca nu oameni seriosi, dar numarul lor a sporit. L-a fel ca si in cazul de fata, Onufrie Pop de Bergamo nu a lasat pe nimeni sa verifice acea icoana. Pe undeva, indoiala acestui avocat e de inteles. Cine cunoaste dedesupturile acestei secte nu se poate sa nu-si puna macar cel mai mic semn de intrebare.

– Cum putem sti daca un calugar care sta pe strada la colecta e din BOR sau din alta parte?

– Simplu. Intrebati-l daca are vreun document, o legitimatie sau macar o adeverinta pe care sa specifice din ce patriarhie fac parte. Daca nu au, e bine sa stiti ca monahii din BOR nu au voie sa stea pe strazi la cersit. Patriarhia Romana interzice categoric acest lucru. Daca cumva e o nevoie urgenta de ajutor undeva, aceasta se poate face prin parohii sau prin biserici, dar cu siguranta nu pe strada sau in fata garii la cersit. Confuzia pe care cei din secta lui Gherasim o lasa e intentionat creata caci altfel nimeni nu le-ar da nimic. Tocmai din acest motiv, Gherasim nu va recunoste nimic din ratacirea sa. Daca va recunoaste ca e rupt de Biserica, nu mai poate face aceasta confuzie in randul credulilor si astfel va pierde totul. Asa macar va ramane cu cativa naivi care se vor tine de “povetele” si de “slujbele” lui, crezandu-l ca e “ortodox”.

– Interesant… Iti faci Mitropolie in Italia sa functionezi in Romania.

– Aici e secretul inselarii in plan juridico-canonic. In Romania erau cunoscuti si nu aveau sanse. In Milano sunt deja cateva fractiuni ciudate de “mitropolii” autonome romanesti. Radacina acestora este o alta fractiune sectara numita “Mitropolia autonoma de Milano si Aquilea”, a lui Evloghios, care, la randul ei, e in aceeasi situatie nefiind recunoscuta de nici o patriarhie ortodoxa din lume. Sunt atat de multi romani in Italia incat sa fie nevoie de mai multe mitropolii? Si-au facut si acolo vreo asociatie si s-au invartit dupa deget. O mitropolie romaneasca in Italia pentru Europa si America. Suna ca nuca in perete. Din punct de vedere canonic, nici o Patriarhie nu are voie sa faca lacasuri de cult pe teritoriul canonic al altei patriarhii. Va dati seama ce haos ar iesi? Din acest motiv au fost cateva divergente intre Patriarhia Romana si cea de la Ierusalim. Patriarhia noastra are un asezamant la Ierihon, in Tara Safanta, unde este teritoriul canonic al Patriarhiei de Ierusalim. Aceste divergente au fost doar de ordin administrativ deoarece preotii romani de la Ierihon nu faceau prozelitism, nu se foloseau de acea manastire sa faca dezbinare intre credinciosii patriarhiei de Ierusalim. La fel este si in cazul unei mitropolii sau episcopii. Conform canoanelor acestea nu-si pot desfasura activitatea pe teritoriul unei alte episcopii sau a unei alte mitropolii. De exemplu Patriarhia Romana are mitropolii si episcopii in Europa pentru romanii din aceasta parte a lumii; Episcopia romanilor din Italia are sediul la Roma. Patriarhia Rusa are episcopii si mitropolii pentru rusii din Europa. Asa si grecii si fiecare patriarhie: infiinteaza episcopii sau mitropolii acolo unde este cazul, unde au credinciosi si au nevoie si de o organizare administrativa. Acest lucru este valabil doar pentru tarile care nu au patriarhii ortodoxe proprii, cum este si cazul Italiei. Toate patriarhiile nu se incalca una pe alta facand prozelitism, ele sunt in comuniune din toate punctele de vedere, recunoscandu-si reciproc si episcopiile sau mitropoliile pe care le au. Daca aceasta organizare de la Milano ar apartine de greci sau de rusi, sau de una din patriarhiile orotodoxe existente in lume, ar intra in canonicitate si ar fi in comuniune cu episcopia deja decunoscuta a BOR cu sediul la Roma. Despre aceasta se poate face in tratat destul de amanuntit daca va fi cazul. Aceasta mitropolie de la Milano este ca si cum ar exista o mitropolie ungureasca in Rusia pentru americanii din Franta, dar care sa isi aiba sediul in Grecia si sa functioneze in Australia! Asa ceva, rasucit dupa deget. In Italia exista o episcopie pentru romanii de acolo. Secta de la Milano despre care vorbim nu isi are nici un temei. Scopul este clar: prozelitism cu implicatia unor razvratiti ai Bisericii Ortodoxe Romane prin care sa se atraga adeptii de nationalitate romana. Intentia lui Gherasim este sa faca sediu si la Mogosoaia, in Bucuresti, dar sa apartina tot de Milano pentru a fi de capul lor si a putea invarti lucrurile dupa bunul plac. Din cate stiu nu se mai face acum, dar ei incearca o alta varianta. In Grecia sunt vreo 14 astfel de fractiuni care spun ca sunt ortodocsi pe stil vechi, dar care nu se recunosc intre ele. Una dintre acestea le-a dat si celor de la Milano “comuniunea”, dar la randul ei nici ea nu este canonica fiind rupta din Biserica Greciei. Uite asa, romanii nostri plecati in Italia, daca nu sunt atenti, risca sa ajunga in secte de acest gen. In prezent singurul episcop roman din Italia recunoscut de patriarhia de Constantinopol, de toate patriarhiile si sinoadele ortodoxe din lume, este PS Siluan Spam din BOR, restul sunt asa, ciudati si dubiosi ca Gherasim Bratu, Avondios, Onufrie Pop, Evloghios, Giovani Mapelli si altii ca ei in cautare de credinciosi. Putem compara cu un ofiter tradator intr-o armata care a fost prins si degradat. Acesta dezertand incearca sa isi faca o alta armata in paralel cu cea din care a fost exclus; isi da siesi grad de general. Ca sa fii general, ai nevoie de soldati. De unde sa ii ia decat din armata in care a fost, ca nu are alta varianta. Aceasta fac ei acum, isi cauta soldati in diferite moduri. Nici un episcop, chiar canonic fiind, nu poate da binecuvantarea pentru infiintarea unui sinod, asa de capul lui. Infiintarea de patriarhii, mitropolii sau episcopii se poate face doar de catre sinoadele canonice. Conditia ca acestea sa fie valide este recunoasterea oficiala primita din partea tuturor sinoadelor ortodoxe din lume. Ce fac acestia este o amagire draceasca si tulburare ieftina. Ce ar fi daca fiecare episcop si-ar face propria “Biserica” sau propriul “sinod”? Ar iesi o harababura in toata regula. Cei care au creat aceste schisme sunt slujitori ai satanei, nu ai lui Hristos. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Haosul nu e de la Dumnezeu. Insusi Evloghios si Avondios au recunoscut necanonicitatea acestei secte de “Milano si Aquilea” in urma cu aproximativ doi ani. Au vrut sa intre in Patriarhia Moscovei, dar pentru ca nu li s-au dat rangurile mult asteptate (Patriarhia Moscovei nu le-a recunoscut harul arhieriei –n.n.), s-au reintors la Milano si au continuat in aceeasi inselare ca pana atunci. Asta dovedeste ca nu cauta pacea si slujirea sincera lui Hristos. Tulburarea lor o transmit si altora. In Italia incita mereu credinciosii romani impotriva episcopului Siluan Spam, astfel incercand sa isi atraga adepti. La fel si Gherasim in Bucuresti, isi incita adeptii impotriva BOR venind cu fel de fel de explicatii, ba ca sunt masoni, ba ca sunt corupti sau cine stie ce pacate grele au. Acest Gherasim este un frustrat care nu a reusit sa obtina nici un rang in BOR si acum incearca sa rupa Biserica si sa faca vrajba intre credinciosi. Isi atrage cativa adepti mai creduli si se zbate cu tot felul de gesturi frumoase sa ii pastreze. Nu il deranjeaza consecintele, ba chiar dimpotriva, le considera niste “victorii”. Sa presupunem ca interesul infiintarii acestor secte ar fi problema calendarului. Atat in Romania cat si in Grecia sunt deja culte ortodoxe de ritul vechiului calendar. Pentru ce infiinteaza altele? Este cat se poate de clar, nu calendarul e problema si nici nevoia romanilor de a avea noi secte. O fi doar nevoia unora de a face tulburare si de a castiga ceva, cat de cat…

– Care ar fi rezolvarea acestei situatii?

– Juridic nu ai cum pentru ca isi fac asociatii si in spatele lor se ascund mult si bine. Totul este legal, dar… dracesc. Pe vremea lor, Arie si Nestorie au fost anatematizati si numele lor facute publice. Lumea stia cine sunt pentru a se feri de ei. S-ar putea trimite circulare pe la parohii si cate altele. Aceasta este deja treaba celor care decid in pozitiile de sus, eparhiile, sinodul etc. Cu cativa ani in urma am fost intr-un pelerinaj in Rusia. Cand am trecut prin Ucraina am mers pe la cateva manastiri si biserici. La fiecare intrare in biserica, la usa sau la poarta era o placa pe care scria ca aceasta biserica apartine de patriarhia Moscovei, pentru a nu crede oamenii ca apartine de acel rebel Filaret de la Kiev. In unele locuri erau si poze cu preotii canonici ortodocsi din zona pentru a fi cunoscuti de credinciosi. In felul acesta ei stiau cum sa se fereasca de preotii falsi ai lui Filaret. Asa am aflat eu ca in Ucraina se formase deja o “Biserica” paralela cu cea canonica care apartine de Patriarhia Moscovei. La inceput am ramas putin surprins, dar m-am elucidat imediat si am inteles situatia. Nici lui Filaret nu are nimeni ce sa ii faca deoarece este sustinut politic de pro-europeni. Cele mai multe biserici le-a obtinut cu forta, cand la conducerea Ucrainei era un presedinte catolic. Striga sus si tare impotriva masoneriei, dar acestia ii infaptuiesc planurile: prin Filaret s-a reusit ruperea bietilor ucrainieni in doua. E ca si cum politicienii nostri striga in campania electorala impotriva coruptiei, dar ei sunt cei mai corupti. Lucrurile sunt evidente pentru cine are ochi sa vada si vrea sa fie sincer. Sa nu ne spuna Gherasim sau Onufrie ca ei sunt victimele masoneriei ca nu-i cred. Sa ne uitam la consecinte. Crede cineva ca masoneria are interesul sa pastreze unitatea Bisericii Romane? Si ii prigonesc pe ei ca s-au rupt de Biserica!? Profita de o psihoza anti-BOR pe care o si alimenteaza in mintile unor adepti. Cu aceasta ii tine incatusati astfel incat sa fie refractari fata de tot ce vine din partea Bisericii.

– Ati pomenit de un episcop numit Giovani Mapelli. Cine este?

– Ohoo, da si asta e tot ca ei. O adunatura de homosexuali prinsi cu dovezi si apoi caterisiti. Este un “episcop” italian. In urma cu vreo sapte ani, acesta a participat imbracat in vesminte preotesti la un mars pentru sustinerea homosexualilor. Acest asa-zis episcop este cel care i-a facut legatura la Avondios cu Evloghios si de atunci au ramas mult timp impreuna conducand aceasta “mitropolie” de la Milano, aceasta chiar la putin timp dupa caterisirea lui Dimitrie Bica (Avondios –n.n.) de catre Episcopia de Caransebes. Ce nume pompoase si-au pus, ca la greci cu “-os” la final.

– Sa inteleg ca acest Gherasim Bratu e un fel de Ioan Preoteasa din Bucuresti care s-a autoproclamat patriarh sau mitropolit al Romaniei? I se mai spunea si Ioan Valahul. Acesta pretindea ca avea “canonicitate” de la un ierarh din Ucraina.

– Ceva de genul. Atata doar ca Ioan Preoteasa nu a avut “sansa” de a pune mana pe o icoana prin care sa atraga adepti.

– Dar cum se poate intampla sa fie homosexuali in Biserica?

– Uite asa. Din pacate astfel de situatii gasesti si la catolici si la protestanti si peste tot. Nu exista padure fara uscaturi. Important e ca atunci cand sunt dovediti sa se ia masurile necesare conform canoanelor. Asa ca “am auzit de la cineva” sau “mi-a zis un om de incredere” nu merge. Astea sunt barfe ieftine. Lucrurile intra in discutie doar dupa ce sunt dovezi concrete, cum a fost si in cazul lui Avondios. Asta nu inseamna ca intreaga Biserica, trebuie catalogata la fel. La fel cum in magistratura gasesti procurori sau judecatori corupti sau in politie intalnesti oameni care incalca legile statului, poti gasi nereguli si in alte parti. Asta nu inseamna ca toti magistratii sunt corupti sau  toti politistii incalca legile statului sau toti preotii ar fi rai, daca unul greseste. Acestea sunt cazuri de exceptie si in astfel de situatii se iau masurile necesare.

– Ce parere aveti, icoana Sfantului Efrem cel Nou care a izvorat mir la Sihastria Raraului inca mai face minuni daca e in posesia acestor oameni?

– Daca omul merge cu credinta la Sfantul Efrem acesta il ajuta, sunt sigur de asta. Daca ai credinta, orice icoana e facatoare de minuni. Nu icoana e problema, ci persoanele ce se folosesc de ea. Sfantul Efrem raspunde in continuare la cei care ii cer ajutorul cu credinta. Am vazut ca au inceput sa foloseasca aceasta icoana ca paravan in spatele careia sa se ascunda. E o inselare fara scrupule. Un caz asemanator se poate gasi in Vietile Sfintilor din 24 februarie. Capul Sfantului Ioan Botezatorul era izvorator de mir si tamaduia pe multi care mergeau sa ii ceara ajutor. Intr-o perioada a intrat in posesia unui anume Eustatie care facea parte din gruparea eretica a lui Arie. Acest eretic traia intr-o pestera si pastra capul Sfantului Ioan in acel loc unde locuia. In ratacirea lui se folosea de capul sfantului sa atraga oameni speculand situatia, spunad ca daca sfintele moaste izvorasc mir inseamna ca si acel monah eretic e in dreapta credinta. Multi s-au inselat de acesta si, in cele din urma, episcopul acelei cetati, vazand ca Eustatie nu se indreapta, impreuna cu credinciosii, l-au alungat pe eretic din zona. Acesta a ascuns capul Sfantului Ioan avand intentia ca dupa ce se linistesc lucrurile sa vina sa il ia inapoi. Iata un caz similar cu moastele Sfantului Ioan Botezatorul care lucrau pentru folosul oamenilor chiar si in perioada cand se afla in “posesia” unui eretic. Seamana foarte bine cu situatia din Bucuresti unde o icoana facatoare de minuni a sfantului Efrem cel Nou este folosita pentru ca altii sa isi ascunda caderea din Biserica Ortodoxa. Gherasim s-a folosit si de cartea cu noile minuni ale Sfantului Efrem, aparuta cu binecuvantarea PS Iustinian, la editura Areopag. […]. S-au folosit de aceasta in scop propagandistic. Cartea a aparut cand Onufrie era in BOR. Prin ceea ce fac ei nu cinstesc aceasta icoana si nici pe sfantul Efrem. O tin in scopuri personale. Daca ar cinsti-o cu adevarat ar lasa-o intr-o biserica pentru a putea fi cinstita cum se cuvine. Chiar nu este nici un preot in BOR in care sa ai incredere sa ii lasi o icoana de asa mare insemnatate? Chiar asa de rau e BOR-ul asta?

– Apropo de cartea despre care ati amintit. La fel s-au folosit de numele parintelui Iustin Parvu. Onufrie spune ca parintele Iustin a acreditat aceasta icoana.

– Nu cunosc situatia. Din discutiile cu o persoana foarte apropiata de la Petru Voda am aflat ca atunci cand Onufrie a mers cu icoana la parintele Iustin s-a bucurat de o primire buna. Au facut si acatistul sfantului Efrem. Undeva e firesc sa-l cinsteasca pe sfant, dar asta nu inseamna ca l-a aprobat si pe Gherasim si secta lui. Cand Onufrie a fost cu icoana la Petru Voda –Paltin era inca preot in BOR. Daca lucrurile s-ar fi petrecut dupa ce Onufrie a parasit Biserica, cu siguranta parintele Iustin ar fi avut o alta atitudine. Astea sunt lucruri care e bine sa le lamuriti cu maica stareta Iustina. Daca a fost de fata cand a avut loc evenimentul va aduce lamuririle necesare. Parintele Iustin avea mare incredere in ea, din acest motiv cred ca este in masura sa va dea raspunsul real. Acest Onufrie speculeaza tot ce poate: icoane, nume de duhovnici cu popularitate si credibilitate in popor, carti si cate altele. Si-a facut pagina de facebook unde se ascunde sub numele de mirean fara sa apara undeva ca el ar fi Onufrie, cel putin pana in momentul de fata. Pe internet se da drept preotul Emilian Caruntu, membru al asa-zisei mitropolii a schismaticului Gherasim. Pe aceasta pagina de internet a postat un filmulet cu parintele Iustin Parvu. Ei vedeti?… Parintele Iustin ne-a invatat sa nu rupem Biserica lui Hristos si sa luptam din interior pentru mentinerea ei. Respecta Onufrie aceasta invatatura a parintelui Iustin?… (dupa o pauza scurta continua) La aceasta intrebare ii las pe sustinatorii lui sa raspunda!

– Tocmai vroiam sa va intreb de aceasta pagina de facebook. Acolo am vazut poze de la slujba de Boboteaza cu Gherasim si cativa preoti. Onufrie spune ca era un sobor mare de preoti.

– Lasa acuma toate astea. O fi vrut sa faca putina impresie. O fi fost vreo cativa din astia ca ei. Pe facebook gasesti tot felul de ciudati care se ascund printre oamenii seriosi, pe langa asta pretind si ca sunt preoti sau pastori sau mari invatatori si indrumatori. Stiti vorba Apostolului Pavel? [a Mantuitorului din Evanghelie, n.n.] Spune ca orb pe orb la groapa calauzeste. Nu doar Onufrie, ci si Avondios are pagina pe facebook. Se intituleaza “Mons. Avondios”, adica monsenior Avondios. Are poze frumoase si povete impresionante, dar in spate se ascunde un cleric caterisit pentru homosexualitate. Multi dintre “prietenii” lui de pe aceasta pagina nu stiu cine este sub acea poza frumoasa de profil.

– Ce e de facut in aceasta situatie?

– Trebuie ca omul sa afle ce se intampla cu aceasta secta, dar si cu aceste pagini de facebook, pentru a nu se pierde. Multi mergand acolo, nefiind avertizati, pot cadea in ratacire. Voi puteti sa atentionati oamenii de buna credinta sa fie mai atenti la aceste aspecte. Cine a aflat si continua legatura duhovniceasca cu acestia e problema lor, dar voi aveti datoria sa aduceti la cunostinta fiecaruia. E dreptul fiecaruia sa mearga incotro doreste, dar datoria voastra e de a-i preveni. Apropo de parintele Iustin Parvu, acum mi-am amintit o intamplare petrecuta in urma cu cativa ani. Eram acolo cand a venit la Petru Voda acest Onufrie Pop. A intrat in biserica si s-a plimbat prin curtea manastirii. Cineva de la distanta l-a filmat si i-a facut fotografii. Onufrie de Bergamo plecase cu poze si filmari. In felul acesta a reusit sa se foloseasca si de numele parintelui Iustin. Onufrie acesta, pe unde a mers, a aratat pozele la toti cu care se intalnea. Le mai si exagera spunand ca l-a spovedit pe parintele si i-a hirotonit un diacon ceea ce nu putea fi adevarat, caci acolo nu a slujit. Hirotonia se face doar in cadrul unei Liturghii, ceea ce nu a avut loc. Va dati seama ce tactica au oamenii acestia? Se folosesc de anumite persoane sa isi faca popularitate si sa castige increderea oamenilor. Aceasta fapta de la care dumnezeu este? E clar ca e dracesc. Daca pe unii monahi din obste, care vazandu-l cu engolpion i-a cerut binecuvantare, a reusit sa ii pacaleasca, cu atat mai mult pe omul de rand care nu reuseste sa faca distinctia dintre un preot canonic si unul necanonic! A spus ca e episcop canonic si apartine de greci, noi l-am crezut. Parintele a dat dezmintire dupa aceea, dar nu asta e problema, ci felul lor de a se ascunde in hainele si numele Bisericii Ortodoxe Romane. Se folosesc de numele parintelui Iustin Parvu care e in BOR, de imaginea buna pe care BOR o are in strainatate, si tot ei critica BOR incercand sa discrediteze Biserica Romana. Prezinta situatia ca si cum ei sunt buni, iar cei din BOR sunt rai din cale afara, atunci cand sunt demascati si au posibilitatea sa isi atraga vreun prozelit.

– Onufrie spune ca a plecat din Biserica pentru ca a fost prigonit.

– Nu cunosc situatia. Dar din ce motive sa fi fost prigonit?

– Nici el nu ne spune. Spune ca a fost amenintat cu bataia.

-De catre cine? De politie? De securitate? De patriarhul Daniel? Ce vina are unul sau altul pentru caderea lui din Biserica? Hai sa fim seriosi! Astea sunt justificari disperate. Asa de aruncat vorbe la nimereala oricine poate, dar trebuie dovedit, argumentat, altfel raman doar niste barfe ieftine ca intre babe. Presupunem ca a fost caterisit pe nedrept, avea dreptul sa faca contestatie si sa argumenteze nedreptatea facuta, nu sa intoarca razboi impotriva Bisericii lui Hristos. Chiar daca ar fi fost asa, din moment ce a iesit din Biserica a pierdut tot. Biserica este trupul lui Hristos, iar Hristos este capul Bisericii, spune Apostolul Pavel. Nu pot fi mai multe trupuri la un singur cap. Biserica Ortodoxa Romana si celelalte Biserici surori din Grecia, Ierusalim, Rusia, Bulgaria, Serbia, Constantinopol etc. sunt in comuniune si formeaza trupul lui Hristos. Celelalte fractiuni, secte, ca or fi pe calendar nou sau vechi, care nu sunt in comuniune cu trupul Bisericii canonice sunt ca mladita ce se usca si se arunca in foc, dupa cum spune insusi Mantuitorul in Sfanta Evanghelie. Acest Gherasim nu e in comuniune cu Trupul lui Hristos, cu ce drept pretinde ca e ortodox? E clar ca se ascunde sub numele de ortodox ca sa atraga ortodocsi la secta sa. Sfantul Ioan Gura de Aur a fost prigonit si tot nu a parasit Biserica. L-a prigonit imparatul. Au fost ierarhi care, lingusindu-se pe langa imparat, l-au prigonit. La cata popularitate avea acest mare sfant putea sa isi faca o alta “Biserica” si nu a facut-o pentru ca el marturisea Adevarul nu incerca sa se descurce cumva sa isi atinga anumite scopuri. Sfantul Maxim Marturisitorul a ramas in Biserica si cata lume il cunostea si avea incredere in el. I-au taiat limba si mana si tot nu a parasit biserica. Putea foarte simplu sa isi faca alta “Biserica” in care sa se autoproclame episcop si sa fie independent de ceilalti, dar n-a facut-o pentru ca a cautat Adevarul. Asa face un om cu adevarat sincer. A ramas in Biserica si a luptat din interior pentru a marturisi Adevarul lui Hristos. Un caz asemanator este cel al parintelui Arsenie Boca de la Prislop pe care episcopul Andrei al Aradului l-a oprit de la slujire. Stiti ce a facut in aceasta situatie? A cantat la strana, nu a parasit Biserica si nu s-a inhaitat cu alte ramificatii dubioase cum este cea de la Milano si multe altele ca ea. Acesti oameni l-au cautat pe Hristos, nu le-a trebuit senzatii, ranguri sau titluri pompoase si extravagante…, ci doar pe Hristos. Astfel de exemple gasiti multe in Vietile Sfintilor, in istoria Bisericii Ortodoxe. Toti acestia sunt sfinti. Daca ar fi parasit Biserica nu ar mai fi fost sfinti, iadul i-ar fi mancat.

– Si Onufrie de ce a plecat cu icoana din Biserica Ortodoxa?

– Nu-l judecati. S-ar putea ca e sincer, dupa cum spun cativa dintre adeptii lui, si intr-adevar sa fie un baiat bun, dar care sa fi cazut intr-o ispita. Nu-l cunosc personal, dar daca e sincer, Dumnezeu il va readuce in Biserica de unde a plecat. Daca nu e sincer, va continua dupa cum a pornit deja. Asta in functie de ce cauta fiecare. Ce cauta, dupa aceea se va zbate mai departe. Daca cauta pe Hristos si Adevarul de credinta, se va intoarce in Biserica, iar daca cauta sa dovedeasca minuni si extravagante va ramane in continuare in tot felul de grupari rupte de Biserica. Poate ca in momentele acelea s-a pripit, or fi fost anumite conjuncturi pe care nu le putem cunoaste. O mai fi stat si altii pe capul lui influentandu-l in aceasta directie. Mai degraba cred ca e o victima. Poate ca Gherasim s-a folosit de el si de icoana sa atraga oameni si sa il exploateze, cum a facut si Onufrie Pop in Milano cu o icoana a Maicii Domnului. La cateva zile dupa ce Onufrie a intrat in asociatia lui Gherasim, acesta i-a dat un rang destul de pompos. L-a prins in momentul slab si acum… asta e, ce sa-i faci? Acum e in mare tulburare, trebuie lasat sa se linisteasca si apoi ii va spune constiinta ce sa faca. Daca e sincer si va putea trece peste niste orgolii va fi bine, isi va salva sufletul. Nu trebuie acuzat sau sa i se dea in cap ca a gresit. Daca cineva vrea sa il ajute sa se roage pentru el si sa il convinga sa se intoarca inapoi. Va fi greu. Daca Onufrie va avea puterea sa faca acest lucru, va primi un canon de la ierarhul care il va reprimi si-si va duce zilele linistite intr-o manastire sub ascultare. Cine va reusi sa il recastige va primi Dumnezeu jertfa sa asa cum spune in Evanghelie; daca ai castigat un suflet pierdut ti l-ai castigat si pe al tau. In situatia asta nu trebuie sa facem pe jandarmii, sa il aruncam la gunoi ca un lucru stricat. Si el are nevoie de ajutor, nu in sensul de a fi incurajat in ceea ce face, ci in a-l convinge sa isi repare gresala. Are, in Bucuresti, cativa oameni apropiati, poate au vazut la el anumite calitati. Acesti oameni pot face acum pentru el un lucru demn si frumos ajutandu-l in sensul bun, nu lasandu-se dusi de vartejul acesta tulburator al intereselor sectei lui Gherasim.

– Ce ne mai puteti spune despre acest Gherasim si increngatura in care se afla?

– Doar atat cat am zis. Deocamdata nu e nevoie sa intram in alte detalii.

   Incheiem cu marturia unui fost preot al sectei “Mitropolia de Milano si Aquilea”, Veniamin Ilie (Blagocin) Acesta spune ca slujbele si predicile se fac in limba romana, iar principalii vanati sunt romanii din Romania si din Moldova de peste Prut care merg in Italia la munca fara sa stie ca aceasta “mitropolie” nu detine harul Duhului Sfant pentru ca e schismatica. In publicatia Cotidianul, acesta marturisea: “Problema actuala este ca toti romanii care vin si fac sfestanii, masluri si slujbe nu sunt anuntati ca aceasta este diferita canonic de Biserica Ortodoxa Romana si ca nu are nici o treaba cu institutiile religioase din Romania”. Mai spune Veniamin ca, emigrantii romani pica usor in aceasta capcana fiindca nu stiu despre excluderea acestor preoti din BOR: “Nu stiu oamenii ca BOR e una, milanezii sunt altceva,…”. Veniamin a mai recunoscut ca hirotonia facuta de catre “iararhii” sectei de la Milano nu are valoare sacramentala. Mai aflam de la romanii care au intrat in contact cu ceasta secta ca:“bisericile lor din Italia nu difera cu nimic de cele ortodoxe din Romania si Republica Moldova, preotii poarta aceleasi vesminte si sunt foarte amabili, politicosi, te poftesc la masa si dau impresia ca pentru ei situatia materiala nu conteaza deloc. Au o psihologie foarte dibace astfel incat sa te faca sa iti placa acolo si sa-ti dobandeasca increderea. Cand am ajuns acasa am aflat ca totul e identic doar in aparenta, in lucrurile de suprafata” – spune Anatolie Ciubotaru, un credincios din Basarabia.

Mentionam ca pe teritoriul Italiei si Maltei, ierarhii canonici sunt:

1. Înaltpreasfințitul Mitropolit Ghenadie (Patriarhia Ecumenică)
2. Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Inochentie (Patriarhia Moscovei)
3. Preasfințitul Episcop Siluan (Patriarhia Română)
4. Înaltpreasfințitul Mitropolit Galaction (Patriarhia Bulgară)

Acestia se recunosc reciproc conform canonicitatii ce o au prin patriarhiile de care apartin fiecare.

Vedeti si:
http://episcopia-italiei.it/index.php/it/?option=com_content&view=article&id=350:consiliu-episcopal-ortodox-din-italia-i-malta&catid=45:comunicate&Itemid=65&lang=ro&donttouchthis=true

prof. Cristian Marc

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/06/03/ips-ciprian-al-buzaului-si-vrancei-explica-motivele-excomunicarilor-celor-trei-enoriasi-intentionau-migratia-spre-organizatia-necanonica-a-lui-gherasim-bratu/

Epistola către Sfânta Chinotită despre «Centrul Aghioritic»

«Sinaxa Clericilor și a Monahilor Ortodocși  din Grecia»  a timis o scrisoare către Sfânta Comunitate din  Muntele Athos în data de 13 mai 2015. Prin acesta își exprimă îngrijorarea cu privire la păcatul abominabil și atroce al homosexualilor și al principalilor susținători ai acestui păcat.

Scrisoarea este următoarea:

 «Către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos, Karies 13 mai a.c.

Preacuvioși Părinți și Frați, Hristos a înviat!

«Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși», la ultima întâlnire a membrilor săi, a discutat printre altele și despre cumplita susținere și încurajare a spurcatului și înfricoșătorului păcat al homosexualității, care răstoarnă legile lui Dumnezeu și ale firii, dizolvă așezământul de Dumnezeu lăsat al nunții și familiei și aduce, așa cum s-a văzut, pedeapsa pedagogica a lui Dumnezeu.

Întrucât, printre principalii susținători ai acestui păcat de Dumnezeu urât și rușinos se numără și primarul Tesalonicului, domnul G. Butáris, care de trei ani la rând (2012-2014) organizează pe străzile Tesalonicului «paradele trufiei» homosexualilor, cărora cu fală le stă în frunte, pângărind mediul duhovnicesc și alungând harul și binecuvântarea din Tesalonicul născător de sfinți, și, întrucât, în același timp, în calitate de primar prezidează Fundația «Agiorítiki Estía» [Vatra Aghiorită] vizitează Sfântul Munte și Sfânta Chinotită, și asta chiar cu câteva zile înainte de parada homosexualilor, așa cum s-a întâmplat și anul trecut, iar mulți se smintesc pentru că este primit și găzduit de către autoritățile Sfintei Chinotite, de aceea cu respect vă rugăm să deliberați asupra următoarelor aspecte, prin care, pe de o parte, îl veți ajuta pe primar să își reconsidere cel puțin unele dintre demersuri, iar pe de altă parte pliroma ortodoxă se va liniști:

1. a) Să fie rugat domnul G. Butáris ca, din respect față de calitatea sa de președinte al Fundației «Agiorítiki Estía», să nu mai contribuie în viitor la organizarea și promovarea homosexualității, începând chiar de anul în curs (iunie 2015).
2. b) Să i se declare în scris că, în cazul neconformării sale la dumnezeiasca vrere de a osândi sodomismul sau cel puțin de a nu-l susține în chip blasfemiator, Sfânta Chinotită fie îi va interzice intrarea în Sfântul Munte, dacă acest lucru este posibil, fie va înceta să mai aibă vreo relație cu el, ca președinte al Fundației «Agiorítiki Estía», lucru care este necesar și ușor de realizat.

Cunoscând și preocuparea și neliniștea dumneavoastră față de flagrantele alunecări duhovnicești în câmpul duhovnicesc al dogmei și ethosului, vă încredințăm de prețuirea și dragostea noastră în Hristos cel înviat, în numele «Sinaxei Clericilor și Monahilor Ortodocși»:

Arhimandritul Athanásios Anastasíou

Proegumenul Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor

Arhimandritul Sarántis Sarántos

Paroh al Sfintei Biserici a Adormirii Maicii Domnului, Amaroúsion Attica

Arhimandritul Grigorios Hatzinikoláou

Egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Gatzéas, Vólos

Gheronda Evstratios Ieromonahul

Sfânta Mare Mănăstire a Marii Lavre, Sfântul Munte

Protopresviterul Gheorghios Metallinós

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Atena

Protopresviterul Theodoros Zísis

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic

Dimitrios Tselenghídis

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic (consilier)

 Orthódoxos Týpos, 5 iunie 2015, nr. 2071, p. 1, 7.

Traducere: Tatiana Petrache. (G.O.)

Graiul Ortodox

 Invătați despre erezii

BIROUL ANTIERETIC

al  Sfântei Mitropolii a Kifissiei, Amarusi și Oropos- ATENA

Biroul de Combatere a Ereziilor din cadrul Sfintei Mitropolii de Kifisia, Amarousi și Oropos avertizează asupra background-ului new-age-ist al Festivalului Culorilor, care va avea loc duminică, 20 iunie 2015, la Centrul Olimpic din Atena. [Graiul Ortodox]

 SFÂNTA MITROPOLIE DE KIFISIA, AMAROUSI ȘI OROPOS

BIROUL DE COMBATERE A EREZIILOR

 Amarousi,  11 iunie 2015­­­

COMUNICAT

Suntem informați de mass media că pe data de 20 iunie, la Centrul Atletic Olimpic din Atena (OAKA), va avea loc evenimentul „«Colour Day Festival»(Festivalul Culorilor). Se prezintă ca o manifestare dedicată tinerilor, care, pe lângă muzică live și dans, va cuprinde și un moment inedit: aruncarea cu praf colorat peste participanți. Asigurarea organizatorilor că respectivul praf este controlat și inofensiv nu înlătura profunda neliniște și nedumerirea noastră legată de originea ideii acestui eveniment, menționată de către organizatori: «Ideea a fost preluată… de la festivaluri similare care au avut loc Statele Unite, Portugalia, Anglia și Spania[1]…, la originea ei stă o cunoscută sărbătoare religioasă a culorilor care se respectă în India, unde se serbează cu evlavie în fiecare primăvară de mii de ani încoace!*»

Caracterul religios al aruncării cu culori peste oameni sau al ungerii trupului cu culori, așa cum se obișnuiește la această sărbătoare, are diferite referiri în mitologia hinduistă[2]; în India, acest tip de manifestări festive sunt însoțite de un comportament carnavalesc care ne este deja familiar: consumul de băuturi, muzică, dans, gesturi indecente, dat fiind că totul e permis în această zi! Prin această manifestare pătrunde în țara noastră un soi de carnaval «oriental», care se promovează prin «intenția soft» de relaxare și distracție (cu tot ce presupun acestea), însă de fapt are un solid background idolatru (închinare la idoli prin culori nt.G.O.). Mărturisim că este prima oară când auzim să se declare fățiș acest background, invitându-i pe cei interesați să cunoască mai multe despre el și despre mediul lui de proveniență, anume mizantropica religie hinduistă, religie care, dimpreună cu practicile ei, constituie un vehicul al Noii Epoci, și face demersuri sistematice de a se impune în lumea apuseană.

De pildă, yoga este promovată drept exercițiu fizic, rugăciunea este înlocuită cu meditația, medicina clasică și farmaceutica sunt uzurpate de așa-numitele terapii alternative, iar acum, chiar și în distracțiile tinerilor se întrezărește un fond hinduist. Dumnezeul cel desăvârșit, cel revelat în Sfânta Treime, este substituit de o zeitate-divinitate cosmică.

Este oare, deci, întâmplător că exact a doua zi, pe 21 iunie, în cadrul Zilei Mondiale a Practicii Yoga, consacrată (sau mai bine zis impusă) de Organizația Națiunilor Unite, sunt organizate manifestări festive de către Asociația Panelenă Yoga din Álsos, Nea Smýrni? După cum vedem chiar din programul festivităților, este cuprinsă o «meditație panelenă» pentru pace, dragoste și trezire spirituală… Manifestări similare vor avea loc și în alte locuri din Grecia.

Biserica noastră locală, preocupându-se cu neliniște de sufletele miilor de tineri creștini ortodocși, botezați în numele Preasfintei Treimi, are datoria sfântă de a informa și a semnala pericolele aflate în spatele manifestărilor mai-sus menționate. Este un lucru de la sine înțeles că, în calitate de creștini ortodocși, îmbrăcați cu Hristos, se cuvine să păzim neîntinată haina botezului nostru și al copiilor noștri, rămânând departe de asemenea evenimente, oricât de «nevinovate» sau tinerești sau umaniste sau «spirituale» ar părea ele.

 Din partea Biroului de Combatere a Ereziilor.

Biroul pentru erezii și secte al  Mitropoliei Kifissiei, Amarusi și Oropos Biroul funcționeaza în Biserica Sfinților Apostoli Petru si Pavel din Pefkis Attikis în fiecare marți și sâmbătă de la orele 10.00-13.00 și  în fiecare joi de la 17.00-20.00.

 Cei responsabili de biroul pentru erezii și secte sunt protopresbiterul pr. Nikolaos Gavala și colegii Konstantinos Nafpliotis și Konstantina Alevizou. Aceștia va vor răspunde competent și documentat la telefoanele dumneavoastră,  pentru orice problemă referitoare la erezii, secte și culte. Biroul are o bibliotecă bogată pentru problemele de mai sus și echipamente similare.

 Tel. contact: 210-2790850

E-mail: apologitiko@gmail.com

Sursa: http://www.imkifissias.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=1237:anakoinosi-grafeiou-epi-ton-aireseon&catid=102:anakoinoseis&Itemid=532

 Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox

[1] “Holi” Festival of Colours.

* Holi, sau Holli (în sanscrită होली), este un festival al primăverii sărbătorit de hinduși, sikh și alte religii. Este ținut în principal în India, Nepal, Sri Lanka,^[1] și în țări cu diasporă indiană semnificativă, cum ar fi Surinam, Guyana, Africa de Sud, Trinidad, Regatul Unit, Statele Unite, Mauritius și Fiji. În statele indiene Bengalul de Vest și Orissa, este denumit Dolyatra (Doul Jatra) sau Basanta-Utsav („festivalul primăverii”). Cele mai semnificative sărbători Holi sunt cele ținute în regiunea Braj, în zonele legate de zeul Krishna: Mathura, Vrindavan, Nandagaon și Barsana. Aceste locuri au devenit atracții turistice în timpul sezonului de Holi, care durează până la șaisprezece zile. Principala zi de Holi, denumită și Dhuli Vandana în sanscrită, precum și Dhulheti, Dhulandi sau Dhulendi, este sărbătorită de oameni prin aruncarea de pulberi colorate și de apă colorată unii în alții. Focurile de tabără se aprind cu o zi înainte, zi denumită Holika Dahan (arderea de Holika) sau Chhoti Holi (micul Holi). Rugurile sunt aprinse în amintirea evadării miraculoase a tânărului Prahlad realizată când demona Holika, sora lui Hiranyakashipu, l-a dus prin foc. Holika a ars, dar Prahlad supus credincios al zeului Vishnu, a scăpat nevătămat din cauza credinței sale nestrămutate. Holika Dahan este denumit și Kama Dahanam în sudul Indiei. https://ro.wikipedia.org/wiki/Holi [n. trad.]

[2] Poate face trimitere la zburdălniciile erotice ale divinității hinduse Krishna cu concubinele sau cu iubita sa, Radha, fie amintește de distrugerea (incinerarea) spiritului rău al mitologiei hinduse și ungerea cu cenușa lui, sau venirea multicolorei primăveri, cu referiri la fecunditate etc.  

Cuvântul de laudă adus Sfinţilor închisorilor de Episcopul Calinic Botoșăneanul Doi ani cu Părintele Justin în Ceruri. Pomenirea de la Petru Vodă. Text/FOTO/VIDEO

Cuvânt de laudă Sfinţilor închisorilor

de Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

Sintagma metaforică „sfinţii închisorilor“ îi vizează pe unii dintre fiii şi fiicele Bisericii noastre care au murit pentru credinţă în gulagul concentraţionar românesc, instaurat de către dictatura comunismului ateu, după modelul experiat de sovietici.

Epistola Părintelui Justin Pârvu către Senatul României

Iona Abbey din Scoția

și

Comunitatea de la Bose din Italia

– deviații ecumeniste

de domnul V. Harálambos, teolog

 Comunitatea ecumenistă «Iona» își are sediul la Glasgow, în Scoția, și este alcătuită din membri de diferite confesiuni – presbiterieni, anglicani, luterani, quakeri, catolici, precum și persoane care nu aparțin nici unei confesiuni -, cu tot ce implică acest lucru din perspectiva inconsecvențelor ecumeniste.

Au restaurat sau, mai bine zis, au reconstruit din ruine mănăstirea medievală Iona Abbey, care în trecut aparținea monahilor benedictini. «Comunitatea Iona» a fost inițial subordonată «Bisericii»din Scoția, însă mai târziu această relație s-a slăbit într-atât, încât a oferit posibilitatea unor «distorsionări» ecumeniste.

Toate aceste adunări ecumeniste au un rol hotărâtor în depășirea barierelor de comunicare din cadrul întrunirilor ecumeniste. Din păcate, sunt destui aceia care consideră că acest gen de comunități ecumeniste au o mare însemnătate. Ele devin niște Babeluri contemporane care se prezintă cu tot felul de deviații «confesionale».Comunitatea Iona este răspândită în toată lumea și susține activități ecumeniste. Este o «comunitate”» mixtă de bărbați și femei, cu o puternică«angajare ecumenistă» în probleme de promovare a păcii și dreptății, după cum afirmă. În acest sens, au alcătuit rugăciuni scurte pentru «dreptatea» și «pacea» în lume. Este cunoscută, de altfel, insistența exagerată a ecumeniștilor în eforturile pentru pacea acestei lumi. Hristosul nostru însă ne spune: «Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu» (Ioan 14: 27). Între alte deviații ecumeniste se numără și «cultul experimental», dezvoltat de Wild Goose Worship Group cu sediul la Glasgow. Liderul grupului este Gail Ullrich, care se află în fruntea unei mici echipe administrative. Acest grup cu competențe administrative are ca scop crearea și instruirea oamenilor pentru «noi forme liturgice», precum și «echiparea» bisericilor și «clericilor», chiar și dincolo de granițele Scoției, în vederea a ceea ce ei numesc «cultul participativ».

Profesorul de Studii Teologice Belden C. Lane de la Saint Louis University, în cartea sa cu titlul The Whole World Singing: A Journey to Iona and Taize [O lume întreagă cântând: o călătorie la Iona și Taize], menționează că membrii acestei comunități sunt acuzați de «cripto-catolicism în haine presbiteriene».

Cât despre Comunitatea «monahală» de la Bose, aceasta este una ecumenistă, întemeiată de  catolicul Enzo Bianchi în 1965. O comunitate mixtă, de bărbați și femei, care numără peste 80 de membri de diferite confesiuni, cu tot ce implică acest lucru din punctul de vedere al inconsecvențelor ecumeniste. Se adresează în primul rând catolicilor, copților și etiopienilor, luteranilor, maroniților și creștinilor ortodocși, precum și catolicilor greci (uniți). Atragem atenția că nu întâmplător, în această enumerare, ortodocșii sunt menționați alături de greco-catolicii (uniți).

În fapt, conform «Codului de Drept Canonic» al Vaticanului, Bose este o«Asociație particulară de credincioși» (Associazone private di fedeli, vezi articolele 114, 116, 117 și 322). În exterior, însă, se prezintă în mod viclean drept comunitate «monahală». Catolicul Enzo Bianchi, ”abatele” acestei comunități ecumenice, este cunoscut pentru activitatea sa publicistică din ziarele de știri italiene La Stampa, Avvenire, La Repubblica, Famiglia Christiana, precum și în ziarele franceze Croix și La Vie. Trebuie să menționăm că, începând cu 22 iulie 2014, Enzo Bianchi a fost numit de Papa Francisc în Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor.

«Calendarul de sărbători» de la Bose, intitulat «Biserici, aduceți-vă aminte», unde «bisericile» sunt definite ca «tradiții diferite», menționează pe cine serbează în ziua respectivă fiecare dintre aceste «tradiții». Oricine poate pricepe cu ușurință perfidia papistașă. În ansamblu, subiectele manifestărilor și congreselor ecumeniste de la Bose au ca scop să demonstreze că diferențele dogmatice nu constituie nimic altceva decât tradiții diferite. Acest lucru este sugerat și de apelurile pe care Papa le adresează periodic și în care diferențele confesionale sunt numite intenționat «obiceiuri». De altfel, așa cum am menționat mai sus, începând din 22 iulie 2014, Enzo Bianchi a fost numit de Papa Francisc membru în Consiliul Pontifical pentru Promovarea ”Unității” creștine. Orice comentariu în plus este de prisos.

Ce au născocit ecumeniștii? Toate aceste demersuri bine țintite, toate aceste deviații urmăresc depășirea barierelor de comunicare de la adunările ecumeniste.

Orthodoxos Typos, nr. 2071, 29 mai, p. 5.

Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox

INFORMAȚIE ECUMENISTĂ:

Cea de-a XXIII-a Conferinta Internationala Ecumenica a Spiritualității Ortodoxe va avea loc la Mănăstirea Bose, Italia, in perioada 9-12 septembrie 2015. Aceasta se va concentra pe tema: „Mila și Iertarea”.

În ”comparație” cu alte publicații pe această temă:

Lectio divina la Bose

http://ziarullumina.ro/lectio-divina-la-bose-38391.html

Activitatea misionară şi ecumenică a comunităţii monahale de la Bose

http://www.tabor-revista.ro/in_ro.php?module=content_full&id=10708

ORTODOCŞI ŞI CATOLICI LA „MĂNĂSTIREA INTER-CONFESIONALĂ” DE LA BOSE, BINECUVÂNTAŢI DE PF DANIEL

https://acvila30.wordpress.com/2010/09/10/ortodocsi-si-catolici-la-bose/

A XXI-a ediție a „Conferinței Ecumenice Internaționale de Spiritualitate Ortodoxă”, la Mănăstirea Bose

http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/xxi-editie-conferintei-ecumenice-internationale-de-spiritualitate

(”În marele duh patristic”) Introducere in lectura duhovniceasca a Scripturii

http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&product_id=58

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene:

ӕͅđɁӇ ԇӠͅS ɅсӠӕ͏ďՠ2014-2015–בǓԏӠ̐ύǓ

 “Yoga nu are niciun loc în viaţa creştinilor”

Marţi, 16 iunie 2015 

În cadrul respectului pentru libertatea religioasă, care în Elada este consolidată şi respectată constituţional, dar şi al grijii pastorale pentru evitarea creării unui climat de sincretism religios, cu ocazia recentei stabiliri de către ONU a zilei de 21 iunie ca „Zi mondială a yoga”, Sfântul Sinod al Bisericii Eladei reaminteşte pleromei ei purtătoare a numelui lui Hristos că: „yoga” constituie un capitol fundamental al religiei hinduismului, prezintă o diversitate de şcoli, ramuri, aplicaţii şi tendinţe şi NU CONSTITUIE „un fel de gimnastică”.

De aceea, „yoga” este absolut incompatibilă cu Credinţa noastră Creştină Ortodoxă şi nu are nici un loc în viaţa creştinilor.

 Pelerin Ortodox

http://acvila30.ro/sfantul-sinod-al-bisericii-ortodoxe-elene-yoga-nu-are-niciun-loc-in-viata-crestinilor/#more-102708